Introducere

Introducere

Introducere

Orice fenomen social ap?rut spontan sau generat de al?i factori

necesit? studierea lui de diferite ?tiin?e ap?rute sau existente la moment

оn societatea noastr?. Adoptвnd principiul c? nimic nu se pierde totul se

transform?, din domeniul ?tiin?elor fizice, teoriei generale a dreptului,

la rвndu-i, оi revine sarcina elucid?rii evolu?iei rela?iilor ?i a

realit??ii sociale. Pentru aceasta ea utilizeaz? un ?ir de metode specifice

numai ei ca ?tiin?? juridic?. Dar pentru definirea complet? este nevoie nu

numai de metodele tradi?ionale adoptate, ci ?i de cele оntrebuin?ate de

alte discipline de grani?? ce au оntr-o oarecare m?sur? tr?s?turi comune

(istoria, politologia, psihologia, medicina, cibernetica etc.).

Оn lucrarea de fa?? ne-am propus s? ar?t?m principalele metode curente

folosite оn teoria general? a dreptului, specificul ?i modelul de ac?iune a

fiec?reia. Teoria general? fiind o ?tiin?? juridic? are ca obiectiv

definirea ?i studierea principalelor valori sociale promovate, precum ?i

particularit??ile subtile ce constituie un impediment оn оn?elegerea ?i

acceptarea lor de c?tre societate. Avвnd un spectru variat de abordare ea

las? loc deschis pentru ?tiin?ele moderne ?i viitoare pentru completarea

caren?elor observate оn societate ?i оn lume оn general. Bazвndu-ne pe

zicala c? nu exist? viitor f?r? trecut, metodele utilizate actualmente,

de?i dup? unii vor fi considerate оnvechite, vor constitui un imbold pentru

adoptarea unor metode noi de оnalt? operabilitate ?i eficacitate.

Obiectul de studiu

Obiectul ?tiin?ei juridice оl constituie studierea dreptului, a

fenomenului juridic оn toat? complexitatea sa: dreptul ca ansamblu de

norme, drepturile subiective, rela?iile juridice ?i ordinea de drept din

societate, con?tiin?? juridic?, corela?ia drept stat.

Dac? fa?? de ?tiin?ele naturii, ?tiin?a dreptului se deosebe?te prin

faptul c? are ca obiect nu natura ?i, deci, descoperirea legilor ei de

existen?? ?i manifestare, ci un aspect al vie?ii sociale ?i anume –

dreptul, apoi оn cadrul ?tiin?elor sociale ?tiin?a juridic? se distinge

(al?turi de etic?) ca fiind o ?tiin?? normativ?, deoarece fragmentul din

realizarea social? pe care-l studiaz? este reprezentat de normele juridice.

Ansamblul normelor juridice se constituie оntr-un sistem al ?tiin?elor

juridice, оn cadrul c?ruia se pot distinge, оn func?ie de sfera ?i modul de

abordare a studiului dreptului, trei grupe ?i anume:

a) ?tiin?e juridice teoretice globale;

b) ?tiin?e juridice de ramur?;

c) ?tiin?e juridice istorice.1

Оn cadrul primei grupe se оnscrie Teoria general? a dreptului ?i

statului avвnd ca obiect abordarea teoretic?, general? a dreptului ?i

statului ?i func?iile ?i formele sale de manifestare.

Teoria general? a dreptului ?i statului, ca ramur? distinct? a

?tiin?elor juridice, apare ?i se constituie, оn secolul XX-lea, оn prima sa

jum?tate ?i mai pronun?at, dup? cel de-al doilea r?zboi mondial. Aceasta nu

оnseamn? nicidecum c? abordarea teoretic?, general? a studiului ar fi fost

neglijat? pвn? la epoca contemporan?.

Dimpotriv?, a?a cum am men?ionat preocup?ri оn acest sens au existat

din cele mai vechi timpuri. Ele au avut оns? ?i au continuat s? aib? de-a

lungul secolelor un caracter, preponderent filosofic, ajungвndu-se оn

secolul al XX-lea la constituirea filosofiei dreptului ca ramur? distinct?

a filozofiei ?i ca disciplin? de оnv???mвnt destinat? studiului teoretico-

filozofic al dreptului. Оn unele ??ri o disciplin? cu acela?i subiect apare

sub denumirea de Enciclopedie a dreptului.2

Pornind de la leg?tura indisolubil? оntre drept ?i stat, ceea ce face

ca oamenii de ?tiin??, speciali?ti оn teoria dreptului, s? se ocupe, de

asemenea, de teoria statului, au ap?rut lucr?ri teoretice cu caracter

monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului ?i

dreptului, constituindu-se ?i o disciplin? distinct? de teoria general? a

statului ?i dreptului.3

Оn principiu, ?tiin?a juridic? ar fi incomplet?, iar juristul

unilateral f?r? studierea statului, оn a?a m?sur? cele dou? fenomene –

statul ?i dreptul, sunt legate unul de altul. De aceea unele concepte,

no?iuni, categorii legate de stat se analizeaz? оn cadrul disciplinei

Teoria general? a dreptului ?i statului. Оn orice caz, teoria general? a

dreptului ?i statului nu poate evita abordarea unor teme privind statul,

leg?tura sa cu dreptul, fiindc? numai astfel va putea da o imagine

armonios оnchegat? ?i bine conturat? asupra dreptului.

Revenind la cercetarea ?i defini?ia obiectului teoriei generale a

dreptului ?i statului este de re?inut c? ea studiaz? dreptul ?i statul оn

ansamblu оn generalitatea ?i integritatea sa, ordinea juridic? оn

оntregime. Ea formuleaz? defini?ia dreptului ?i statului, celelalte

concepte, categorii caracteristice dreptului, fiind valabile pentru toate

?tiin?ele juridice, cum sunt, bun?oar?, categoriile de norm? juridic? izvor

de drept, sistem de drept, ordine de drept, r?spundere juridic?, drept

subiectiv ?.a. De asemenea, ea formuleaz? o serie de principii generale,

valabile pentru toate ?tiin?ele juridice. De exemplu, principiile

legalit??ii, suprema?iei legii, prezum?iei de cunoa?tere a legii (nimeni

nu se poate scuza de necunoa?terea legii) ?.a. Teoria general? a dreptului

?i statului studiaz?, de asemenea, metodologia de cercetare, folosit? de

?tiin?a dreptului.4

O aten?ie deosebit? acord? aceast? disciplin? studierii corela?iei

dintre drept ?i putere, drept ?i stat.

Teoria general? a statului ?i dreptului este, evident, o ?tiin??,

оntrucвt ea opereaz? cu concepte, teorii, principii, legit??i, dar din alt

punct de vedere, sub alt aspect poate fi privit? ?i ca o art?, оn m?sura оn

care ea solicit? din partea juristului pe lвng? cuno?tin?e, talent,

m?estrie ?i capacitatea de a sesiza, cerceta fenomenul juridic, a-i

оn?elege legit??ile.

Teoria general? a dreptului nu r?mвne la nivelul abstrac?ional, ea

are, de asemenea, o importan?? practic?, servind nemijlocit procesului de

elaborare ?i aplicare a dreptului. Оn acest scop, este studiat? tehnica

juridic? privind elaborarea ?i realizarea actelor juridice.

Ca disciplin? de оnv???mвnt teoria general? a dreptului ?i statului

are ?i un caracter de introducere оn studiul materiilor juridice. Ea poate

fi оns? ?i o disciplin? conclusiv?, de sintez?, dar pentru aceasta ar

trebui studiat? оn ultimii ani sau chiar оn ultimul an de studii, dup?

оnsu?irea majorit??ii materiilor.

Оn ce prive?te ?tiin?ele juridice de ramur?, acestea s-au constituit

pe m?sura dezvolt?rii ?i extinderii reglement?rilor juridice оn cele mai

diverse domenii ale vie?ii sociale ?i constituirii ramurilor (?i

subramurilor) de drept. Оn principiu, ramura de drept formeaz? obiectul

unei ?tiin?e juridice de ramur?. Astfel dreptului constitu?ional оi

corespunde ?tiin?a dreptului constitu?ional, dreptului civil - ?tiin?a

dreptului civil, dreptului penal – ?tiin?a dreptului penal ?.a.m.d. studiul

dreptului interna?ional constituie obiectul ?tiin?ei dreptului

interrna?ional.

Este important de re?inut c? оn denumirea curent? nu se folose?te

terminologia complet? (?tiin?a dreptului constitu?ional) ci aceea a ramurii

(drept constitu?ional, drept civil, drept interna?ional, etc.) ?i pentru a

desemna disciplina ?tiin?ific? respectiv?.

Pe m?sur? ce reglement?rile juridice abordeaz? domenii ?i aspecte noi

de reglementare, fenomen ce se manifest? tot mai evident оn epoca actual?

ca urmare a transform?rilor sociale, ?tiin?ifice ?i tehnologice, interne ?i

interna?ionale, apar ?i noi discipline ?tiin?ifice sau tendin?e de a crea

noi ramuri ale ?tiin?elor juridice. Оn acest sens se vorbe?te, bun?oar?, de

dreptul mediului оnconjur?tor, dreptului afacerilor, sau dreptul comunitar

pentru rela?iile Comunit??ii Economice Europene.5

Studiul istoric al dreptului ?i statului constituie obiectul

diferitelor ramuri ce formeaz? disciplinele sau ?tiin?ele juridice

istorice. Dup? modul оn care este abordat? cercetarea istoric? a dreptului,

оn general, оn lume, оntr-o anumit? ?ar? sau numai оn cadrul unei anumite

institu?ii se pot distinge, Istoria general? a dreptului, istoria dreptului

оntr-o anumit? ?ar?, de pild?, Istoria dreptului Republicii Moldova sau

istoria unei ramuri sau institu?ii, cum ar fi istoria dreptului penal sau

istoria dreptului de proprietate, etc. Aici trebuie s? distingem ?i

disciplina istoria doctrinelor (sau gвndirii) juridice care are ca obiect,

a?a cum reiese din denumire, analiza evolu?iei istorice a diferitelor

curente, teorii sau ?coli juridice.

La studiul fenomenului juridic о?i aduc, de asemenea, contribu?ia

unele ?tiin?e de grani??, interdisciplinare ce pot fi considerate ca

auxiliare ?tiin?elor juridice, cum sunt: criminologia, criminalistica,

medicina legal?, psihiatria juridic?, statistica juridic?, informatica sau

cibernetica juridic?. Folosind mijloacele proprii altor ?tiin?e – medicina,

psihologia, cibernetica ?.a. – acestea au un rol important оn activitatea

juridic? la diferitele ei ipostaze.

METODELE CERCET?RII ?TIIN?IFICE A FENOMENULUI JURIDIC

Considera?ii generale

Metodologia juridic? poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului

care dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante cum ar fi:

modul cum lucreaz? omul de ?tiin??, dar ?i artizanul dreptului, regulile

?tiin?ei dreptului, caracterul s?u. Оntr-o exprimare plastic?, Mircea

Manolescu considera c? metodologia juridic? ar fi sistemul care organizeaz?

leg?turile dintre apele adвnci – uneori lini?tite, alteori tumultuoase -

din diferite regnuri juridice, aflate la atвt de deosebite niveluri ?i cu

mare accidente de teren оntre ele. Spre deosebire de alte concep?ii care

consider? c? metodologia juridic? este, de fapt, filozofia unei metodologii

juridice autonome, оn sensul independen?ei de orice concep?ie filozofic?

(“f?r? a se subordona unei anumite icoane de lume ?i via??”).

Ca ?i оn orice domeniu, cercetarea ?tiin?ific? juridic? se bazeaz? pe

folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode ?i procedee cu

ajutorul c?rora are loc studierea dreptului оn toat? complexitatea sa.

Metodele de cercetare оn domeniul ?tiin?elor sociale s-au dezvoltat ?i

perfec?ionat ?i ele оn contextul general al impulsului dat cunoa?terii

?tiin?ifice de noua revolu?ie ?tiin?ific? contemporan?, eviden?iat mai ales

prin folosirea noilor cuceriri ale informaticii ?i tehnicii de calcul.

Dac? natura opereaz? spontan, gвndirea, оn mod special cea

?tiin?ific?, ac?ioneaz? pe baz? metodic?. Metoda deci apare ca un mijloc

eficace al gвndirii. Modul оn care cugetarea omeneasc? se desf??oar?

reproduce pe cel al realit??ii.

Din momentul оn care s-a stabilit, c? drumul c?tre adev?r este mai

pre?ios decвt оns??i st?pвnirea lui, problema c?ilor pe care cugetarea le

urmeaz? ?i a mijloacelor pe care le folose?te a devenit aproape

chinuitoare.

Problema metodelor de cercetare оn domeniul ?tiin?elor sociale este

deosebit de complex? оn condi?iile dezvolt?rii contemporane, a

оntrep?trunderii diferitor ?tiin?e, inclusiv a apari?iei a a?a-numitor

discipline de grani?? sau de intersec?ie. De aceea, pe lвng? metodele

specifice fiec?rei ramuri de ?tiin?e sociale sau ale naturii – se recurge

azi la generalizarea ?i extinderea unor metode, alt?dat? proprii altor

?tiin?e. Оn aceast? ordine de idei, men?ion?m extinderea cercet?rilor

interdisciplinare cu folosirea evident ?i a unor metode complexe. ?tiin?ele

juridice nu au fost nici ele scutite de aceast? orientare, de?i din p?cate,

оn acest domeniu s-a f?cut destul de pu?in pentru cercetarea teoretic? a

noilor metodologii ?i, ca o consecin?? fireasc? a acestei st?ri de lucruri,

nici utilizarea practic? a noilor metode nu a оnregistrat progresele

necesare.

Оn condi?iile revolu?iei actuale ?tiin?ifice ?i tehnologice se produc

profunde transform?ri – de structur?, de viziune – ce determin? ca

cercetarea ?tiin?ific? s? treac? printr-o muta?ie fecund?. Aceast? muta?ie

aduce оn prim plan un spa?iu privilegiat – acela al оntвlnirii ?tiin?elor,

al dezvolt?rii unor cercet?ri la confluen?a, la limita ?tiin?elor.

Оn plan metodologic asist?m la importante “оmprumuturi”, la o

adev?rat? contaminare metodologic?. Fenomenul este resim?it ?i оn domeniul

cercet?rii dreptului, оn care se оmbin? metodele tradi?ionale cu cele

moderne.

Vorbind de metodele de cercetare ale Teoriei generale a dreptului

avem оn vedere de fapt metodele de cercetare ale ?tiin?ei juridice, оn

general, ?i abordarea lor teoretic?, sarcina ce revine Teoriei generale a

dreptului.

Acum s? facem unele preciz?ri terminologice privind no?iunea de

metod?, metodologie ?.a.m.d.

Cuvвntul metod? vine de la grecescul “methodos”- cale, drum, dar ?i:

mod de expunere. Preocuparea pentru perfec?ionarea metodei a dus la

apari?ia ?tiin?ei despre metod? – metodologia. Metodologia reprezint?

sistemul celor mai generale principii de investiga?ie, deduse din sistemul

celor mai generale legi obiective.

Metoda – prive?te fie un anumit principiu metodologic (metod?

particular?), fie un procedeu tehnic oarecare (metod? individual?).

O metod? оn sensul adev?rat al cuvвntului, trebuie s? fie determinat?

de оns??i obiectul cercet?rii ?tiin?ifice, trebuie s? corespund? legilor

acestuia. Оntre diversele trepte metodologice – generala, particulara,

individuala – se stabilesc raporturi complexe, оn cadrul c?rora se pot

distinge aspecte caracteristice leg?turi dintre general ?i particular,

dintre parte ?i оntreg, dintre proces ?i moment, etc.[1]

O bun? cunoa?tere, explicare ?i interpretare a dreptului (a

fenomenului juridic) reclam? o metodologie corespunz?toare оn baza c?reia

s? se realizeze o оn?elegere ?tiin?ific? a mecanismului ac?iunii sociale a

dreptului, a func?iilor lui, a esen?ei con?inutului ?i formei sale, a

leg?turilor sale multiple cu societatea.

A?a deci, ar?t?m c? prin metode оn?elegem un ansamblu de opera?ii

intelectuale (ce pot consta din principii, norme) care sunt folosite pentru

atingerea unuia sau mai multor obiective privind cunoa?terea unui fenomen.

Оn acest scop, pot fi folosite ?i anumite procedee tehnice, care sunt

unelte auxiliare ale metodelor ?i nu trebuie confundate cu acestea.

Studiul metodelor de cercetare оn domeniul ?tiin?elor juridice, a

valorii lor euristice pentru descoperirea unor cuno?tin?e noi, revine

teoriei generale a dreptului. Aceasta nu elimin? оns? posibilitatea ca ?i

celelalte ramuri ale ?tiin?ei dreptului s?-?i aduc? contribu?ia la

perfec?ionarea metodologiei juridice оn domeniul lor de investiga?ii.

No?iunea metodologiei juridice

?tiin?a dreptului о?i afirm? statutul epistemologic printr-o

preocupare constant? ?i veche pentru perfec?ionarea mijloacelor gвndirii

obiectului s?u.

Оn ultimul timp, aceast? preocupare este concentrat? оn cadrul teoriei

?i sociologiei juridice.

Preocup?ri de definire a metodologiei juridice ?i de analiz? a

metodelor cercet?rii ?tiin?ifice a dreptului sunt prezente оn literatura

juridic?.[2] A?a cum s-a re?inut оntr-un ?ir de lucr?ri, metodologia

juridic?, poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului, care

dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante, cum ar fi: modul

cum lucreaz? omul de ?tiin??, regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u.

Оn ce ne prive?te definim metodologia juridic? ca sistem al acelor

factori de relativ? invarian?? оntr-un num?r suficient de mare de metode,

factori ce au ca obiect raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc

оntre diferite metode оn procesul cunoa?terii fenomenului juridic.[3]

Factorii de relativ? invarian?? оntr-un num?r suficient de mare de

metode sunt оn acest caz principiile, normele sau criteriile metodologice,

ele formeaz? con?inutul metodologiei juridice.

Raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc оntre diferitele

metode, fie оnainte, fie оn timpul, fie dup? оncheierea actului de

cercetare ?tiin?ific? alc?tuiesc obiectul metodologiei juridice. Acest

obiect nu-l formeaz? deci metodele оn sine, ci raporturile multiple dintre

acestea.

Оntrucвt metodele difer? ca grad de abstractizare, ca arie de

aplicare, ca grad al preciziei pe care o pot oferi cercet?rii ?tiin?ifice,

se justific? dezvoltarea unei metodologii juridice, ca un ansamblu de norme

de selectare, de cooperare ?i apreciere a avantajelor ?i, eventual,

dezavantajului aplic?rii diverselor metode.

Este de remarcat ?i faptul c? analiza sistemului metodelor de

cercetare a fenomenului juridic nu se vrea оn nici un fel un “clasament

valoric”, оn sensul c? nu poate fi absolutizat? valoarea uneia оn raport cu

alta. Totodat? trebuie comb?tut extremismul metodologic. Se impune o

strвns? colaborare, o combinare a metodelor de cercetare оntrucвt fiecare

are voca?ia de a sesiza universalul.[4]

Metodele cercet?rii ?tiin?ifice juridice

Metoda logic?

Cunoa?terea pe cale deductiv? pleac? ?i оn drept de la premisa c? nu

se poate dovedi deductiv nimic decвt pornind de la principii anterioare.

Exist? pentru deduc?ie un ananke stenai – induc?ia, ?i prin urmare,

experien?a.

Conceptele matematice – scrie Wundt – rezult? din raportul abstract

ale formelor intui?iei ?i reduc оntotdeauna la elementele de cea mai

simpl? form? intuitiv?. Jurispruden?a scoate scoate conceptele ei din

rela?iile cele mai complicate ale comer?ului uman ?i ale comportamentului

arbitrar. Astfel matematic este dup? natura problemei cea mai simpl? din

toate ?tiin?ele, iar jurispruden?a, cea mai complicat?.

Deduc?ia оn drept este оn оntregime dominat? de silogismele de

subsumare. Nu оntвmpl?tor, Ath. Joja consider? c? “tehnica juridic? ?i

retorica sunt o alt? obвr?ie a logicii”.

S-a discutat оndelung оn leg?tur? cu existen?a logicii juridice ca o

logic? ra?ional?. Оn literatura de specialitate din ?ara noastr?, puntctul

de vedere asupra pozi?iei logicii оn sistemul ?tiin?elor logicii juridice,

оn sistemul ?tiin?elor logicii au diferit. Astfel, profesorul Gheorghe

Enescu consider? c? exist? o logic? judiciar? оn cadrul logicilor

normative, iar profesorul Petru Botezat recunoa?te aportul dreptului la

construirea teoriei argument?rii. Оn general se are оn vedere utilizarea

regulilor оn activitatea practic? de realizare a dreptului (logica

juridic?) ?i mai pu?in ca un domeniu distinct de aplicare a logicii оn

procesul specific de cunoa?tere juridic?, ca o dialectic? a gвndirii

juridice, a logicii actului de crea?ie оn drept.

Indiferent de pozi?iile exprimate consider?m c? principiile logicii

formale nu se transpun mutais mutandis оn domeniul juridic. Ele cap?t? o

expresie specific? оn drept. Exprimвnd o asemenea calitate, Kalimowski,

define?te astfel logica juridic?: “ Studiul gвndirii juridice discursive оn

toat? оntinderea acestuia adic? оn toate opera?iile ei intelectuale pe care

le efectueaz? оn elaborarea, interpretarea ?i aplicarea dreptului (G.

Kalimowski, De la specificite de la logique citat de Gh. Mihai “Elemente

constructive de argumentare juridic?, Academia Bucure?ti , 1982, p. 21)

Avвnd оn vedere modul оn care ac?ioneaz? norma juridic? asupra

comportamentului uman (prin impunerea unei conduite – a face sau a nu face

ceva – prin permiterea unei conduite, prin recomandare sau prin stimulare

unui gen de conduit?, din punct de vedere al logicii deontice, s-ar putea

formula urm?toarea schem? deontic? a func?ion?rii normei:

Страницы: 1, 2, 3