Лекция: Гинекология, андрология и воспроизведение домашних животных - часть 2

prezenţei zahărului aceştea pot trăi şi se mişca

şi fără oxigen. Astfel, în condiţii de

anaerobioză spermii trăiesc mai mult decât în

prezenţa oxigenului. Pe această capacitate a spermilor se

bazează metoda de păstrare a spermei sub un strat de ulei de

vazelină, care limitează aeraţia, iar prin urmare şi

procesele de oxidare.

Odată cu acumularea acidului lactic spermii trec într-o stare de

anabioză; la alcalinizarea mediului şi ridicarea temperaturii

mobilitatea gameţilor se restabileşte. Anabioza acidă poate fi

folosită la conservarea spermei. Trecerea spermilor în stări de

anabioză permite mărirea termenului de păstrare a spermei

în afara organismului până la câteva zile.

Prin încălzire sau alcalinizarea mediului spermii se scot din starea

de anabioză.

După cum am menţionat mai sus, una din caracteristicile principale ale

spermilor este mobilitatea, adică capacitatea de a se mişca activ pe

baza energiei provenită din mecanismul glicolitic şi activitatea

respiratorie. Pentru a se mişca, spermii necesită acid

adenozin-trifosforic (ATP). Sperma taurilor fertili conţine 7-11 mg% de

ATP. Scăderea nivelului de ATP până la 3 mg% reduce

fecunditatea spermilor. Prin procesele de fructoliză are loc transformarea

fructozei ce duce la apariţia unei importante cantităţi de

energie chimică. Aceasta se acumulează sub formă de ATP, care

ulterior, prin desfacerea legăturilor macroergice, furnizează energie

pentru contractarea cozii spermului. În coada spermului a fost pusă

în evidenţă spermozina, analog al actomiozinei din muşchi.

Sub acţiunea spermozinei, care are proprietăţi enzimatice se

desfac legăturile macroergice ale ATP, din care apar acidul

adenozin-difosforic şi acidul fosforic; în rezultatul acestui proces

spermii sunt asiguraţi cu energie. Activitatea enzimatică a

spermozinei este optimă la nivelul pH-ului de 8,3, de aceea, alcalinizarea

spermei intensifică mobilitatea spermilor. Adaosul de ATP în

spermă nu modifică mobilitatea spermilor deoarece membrana celulei

spermatice nu lasă să treacă acidul adenozin-trifosforic.

Glucoza, adăugată la spermă, ameliorează procesul de

glicoliză, iar prin urmare, şi activitatea respiratorie a spermilor,

menţinându-se astfel mobilitatea lor.

Raportul dintre intensitatea proceselor de glicoliză şi activitatea

respiratorie a spermilor la animalele domestice determină două

tipuri de spermă:

- Spermă care conţine cantităţi mai mari de zaharuri

şi slab asigurată cu enzime cito-respiratorii. Spermii sunt capabili

de glicoliză şi activitate respiratorie în măsuri egale.

Aşa tip de spermi este caracteristic pentru tauri, berbeci şi

ţapi;

- Spermă care conţine doar urme de zahăr, în schimb

este bine asigurată cu fermenţi cito-respiratori. Predomină

procesele de activitate respiratorie; datorită conţinutului redus de

zaharuri se cheltuie în scopuri energetice, cu preponderenţă

lipidele. Este caracteristică armăsarilor, vierului şi

câinelui.

Acţiunea asupra spermilor a factorilor de mediu

Deoarece o mare varietate de factori fizico-chimici şi biologici

afectează grav viabilitatea spermilor, la prelevare şi prelucrarea

materialului seminal trebuie să se cunoască acţiunea asupra

gameţilor a diferitor factori de mediu, cum ar fi: temperatura, lumina,

presiunea osmotică, reacţia mediului, flora bacteriană etc.

Temperatura. Viabilitatea şi mobilitatea optimă a spermiilor se

menţine o anumită perioadă de timp la temperatura

fiziologică, de 37-38°C. Ridicarea temperaturii până la 40°C

asigură activizarea mobilităţii gameţilor, însă

brusc se reduce termenul de viabilitate al spermilor. La temperatura de 45°C

gameţii mor datorită coagulării proteinelor spermatice.

Coborârea treptată a temperaturii reduce activitatea cinetică a

celulelor spermatice, deoarece are loc inhibarea (diminuarea) proceselor de

respiraţie şi glicoliză. La temperatura de 15°C mişcarea

spermiilor devine vibratorie, iar după răcirea până la

+5°C mişcarea gameţilor încetează – apare anabioza

termică a spermiilor. Există o relaţie invers

proporţională între temperatura şi termenul de

păstrare a viabilităţii spermiilor. Răcirea spermei

într-un interval de timp scurt, precum şi trecerea bruscă de la

temperaturi ridicate la temperaturi coborâte provoacă la spermi

şocul termic (frigorific), exprimat prin pierderea capacităţii

fecundative de către gameţi, apariţia formelor teratologice de

spermi şi chiar moartea acestora.

Există mai multe teorii şi ipoteze referitoare la producerea

şocului termic, însă nici una nu elucidează complet

mecanismul apariţiei acestuia. Se consideră că un rol important

în acest sens îl au procesele de osmoză şi difuzie din

spermă. Cu cât aceste procese decurg mai lent, cu atât

manifestările şocului sunt mai atenuate.

Şocul termic se manifestă deja la temperatura de +25-20°C,

însă spermii sunt mai sensibili faţă de acest fenoment la

răcirea spermei proaspăt recoltată mai jos de +18°C. De aceea,

în sala de recoltări şi în laboratorul unde se

lucrează cu sperma, temperatura nu trebuie să fie sub limita de

+18°C.

Posibilitatea apariţiei şocului termic trebuie luată în

seamă mai ales la prelucrarea spermei de taur şi berbec, care

datorită volumului mic al ejaculatului, se răceşte mai repede.

În practica însămânţărilor artificiale, pentru

atenuarea şocului termic se foloseşte gălbenuşul de ou de

găină. Lecitina, conţinută în gălbenuş, se

absoarbe la suprafaţa gameţilor şi formează o

peliculă, care protejează membrana celulară a spermiului şi

îl face să reziste la acţiunea şocantă a frigului.

Altă metodă de prevenire a şocului termic este coborârea

treptată a temperaturii până la +4-2°C, care face posibilă

adaptarea spermiilor la regimul de temperatură dat.

Punerea spermiilor în condiţii de anabioză, prin crearea unor

temperaturi scăzute, stă la baza conservării materialului

seminal prin refrigerare sau congelare. După reanimare, prin ridicarea

temperaturii, gameţii îşi restabilesc mobilitatea şi

capacitatea fecundantă.

Lumina. Razele solare directe omoară spermii în timp de 20-40 minute.

Lumina difuză nu influenţează viabilitatea gameţilor. Prin

urmare, la prelevarea şi procesarea materialului seminal se evită

acţiunea asupra ejaculatelor, a razelor solare directe.

Reacţia mediului. Este proprietatea fizico-chimică a spermei care

reprezintă gradul de aciditate sau concentraţia ei în ioni de

hidrogen. Între pH-ul spermei, concentraţie şi metabolism

există o strânsă corelaţie. Astfel în sperma

deasă de berbec şi taur pH-ul are tendinţă de aciditate

(6,6-6,9), ca rezultat al metabolismului cumulat în acid lactic al

spermiilor, în timp ce la sperma rară de armăsar şi vier

pH-ul este uşor alcalin (7,0-7,9), din cauza numărului redus de

gameţi care eliberează mai puţin acid lactic.

Glucoza este considerată ca sursă principală de energie a

spermiilor atât în mediul aerob cât şi în cel

anaerob; la sperma cu o concentraţie ridicată în fructoză

se constată diminuarea într-un timp foarte scurt al pH-ului dat de

acumularea acidului lactic: la valoarea pH-ului de 6,3-6,4 apare anabioza

acidă a spermiilor. Acest principiu este pus la baza conservării

spermiilor. Acest principiu este pus la baza conservării spermei la

temperatura camerei (+16-18°C) şi în medii uşor acide (prin

barbotarea mediilor cu CO2).

Creşterea în continuare a acidităţii (pH<6,2)

datorită acumulării ionilor de hidrogen determină moartea

spermiilor prin distrugerea tegumetnului lipoproteic, dispariţia sarcinii

electrice negative şi aglutinarea acestora.

Deplasarea pH-ului în sensul alcalinizării, iniţial

activizează mobilitatea gameţilor, iar mai târziu aceştea

mor.

Carbonaţii, fosfaţii şi citraţii sunt elementele care

formează sistemul tampon al spermei, datorită căruia

gameţii sunt capabili să reziste o anumită perioadă de

timp la modificările pH-ului.

Presiunea osmotică. Presiunea osmotică a spermei este constantă

şi se apropie de cea a sângelui. Plasma seminală este

izotonică cu aceea a spermiului, întrucât presiunea

osmotică a ei este egală cu presiunea osmotică din interiorul

gametului.

Spermii sunt foarte sensibili faţă de modificările presiunii

osmotice, adică faţă de concentraţiile substanţelor

din lichidul în care se găsesc. De aceea, este necesar să se

ţină seama la stabilirea mediilor de diluţie,

întrucât modificarea acestora spre hipotonie sau spre hipertonie,

faţă de presiunea osmotică a plasmei seminale, duce la

micşorarea viabilităţii şi la moartea spermiilor.

Indiferent de situaţie, se impune ca diluanţii pentru conservarea

spermei să fie izotonici cu spermii şi ca acestea să nu

vină în contact cu apa.

Pentru spermă sunt izotonice soluţiile de clorură de sodiu de

1%, bicarbonat de sodiu de 1%, citratul de sodiu de 3%, glucoza de 6,4% etc.

Flora microbiană. Există o corelaţie directă între

gradul de contaminare a spermei cu microbi şi fungi, calitatea

materialului seminal şi fecunditatea (rata concepţiei) la animale.

În condiţii naturale, la reproducătorii

sănătoşi, în tubii seminiferi, canalul epididimar, canalul

deferent şi porţiunea incipientă a uretrei microorganismele

lipsesc. Însă, datorită contactului pe care sperma o are,

în timpul ejaculării cu diferite segmente ale aparatului urogenital

sau cu diferite aparate şi instrumente în timpul examinării

şi prelucrării, la care se poate adăuga influenţa

atmosferei sălilor de recoltare, este imposibil de a se obţine un

material seminal steril.

Stabilirea celor mai importante locuri la nivelul cărora sperma poate fi

poluată microbian creează posibilităţi reale pentru

limitarea infectării materialului seminal cu germeni patogeni sau

condiţionat patogeni. Această acţiune, la care se adaugă

şi aseptizarea realizată prin diferite antibiotice şi sulfamide

ce se introduc în diluanţii pentru spermă, are repercusiuni

directe asupra păstrării viabilităţii spermiilor în

condiţiile conservării îndelungate.

În general, sursele de contaminare ale spermei pot fi externe şi

interne.

Mediul înconjurător, în care se efectuează recoltarea

şi prelucrarea spermei, reprezintă una din cele mai importante surse

de contaminare. Cele mai frecvente surse externe sunt: atmosfera din

adăposturile reproducătorilor, sălile de recoltare şi

laboratoarele, precum şi instrumentele cu care se recoltează şi

se efectuează examinarea şi prelucrarea spermei.

Numărul de germeni din adăposturile pentru reproducători

variază mult, în funcţie de o serie de factori: curenţi de

aer, mişcarea animalelor, umiditate, felul aşternului. În

general, numărul de microorganisme din adăposturile de taurine este

între 120 şi 2500/m3 de arer. În condiţii de

igienă necorespunzătoare numărul microbilor atinge 1,6milioane/m

3.

Sursele interne de contaminare a materialului seminal îşi au originea

mai ales la nivelul organelor aparatului genital. Astfel, flora bacteriană

nepatogenă şi patogenă, specifică şi nespecifică

din spermă reflectă gradul de contaminare a aparatului genital.

Căile de contaminare a organelor genitale şi deci a spermei pot fi:

· calea hematogenă – principala în contaminarea cu leptospire

sau cu Brucella;

· calea canaliculară – principala cale de contaminare a glandelor

anexe, a epididimului şi uneori chiar a testiculelor.

Furoul poate fi sursă importantă de infecţie ascendentă,

mai ales la vier, datorită particularităţilor anatomice ale

acestuia.

Dintre germenii nepatogeni în spermă se identifică Streptococi,

diplococi, stafilococi etc. Dacă rezistenţa animalului scade,

germenii pot deveni patogeni.

Germenii patogeni nespecifici din spermă sunt E. coli, Corynebacterium

piogenes, Pseudomonas, Stafilococus piogenes, germenii din genul Proteus.

Germenii din genul Proteus, E. coli şi Pseudomonas, în

asociaţie cu stafilococul piogen, determină o proporţie

ridicată de anomalii morfologice şi scăderea

capacităţii fecundante a spermei; pe lângă importante

modificări enzimatice, aceştea pot infecta şi femelele, prin

însămânţări artificiale.

Germenii din flora bacteriană specifică prezintă un tropism

particular pentru aparatul genital mascul, în această grupă

fiind încadraţi Brucella abortus, Vibrio foetus, Trichomonas foetus,

Listeria monocytogenes, uneori şi Mycobacterium tuberculosis.

Însămânţarea femelelor cu astfel de spermă

contaminată conduce la apariţia infecţiilor genitale.

Deseori în spermă sunt descoperiţi fungi patogeni (Candida

albicans, Aspergillus, Apsidia, Mucor etc.) care favorizează apariţia

endometritelor, iar în cazul instalării gestaţiei pot provoca

moartea produşilor concepţionali.

Acţiunea substanţelor chimice. Majoritatea substanţelor chimice

sunt toxice pentru spermi. Dintre substanţele neorganice mai toxice sunt

sărurile şi oxizii metalelor grele (mercur, plumb) care

blochează sistemele enzimatice ale gameţilor. Sunt periculoşi

pentru spermi de asemenea şi oxizii zincului, aluminiului, ferului,

cuprului etc., de aceea în practica

însămânţărilor artificiale se folosesc instrumente

nichelate sau confecţionate din sticlă şi material plastic, iar

sticlăria – din sticlă neutră.

Vaporii de creolină, lizol, terebentină, eter, xeroform, iodoform

ş. a. au o acţiune nocivă asupra spermiilor chiar de la

distanţă. Trebuie de luat în seamă, de asemenea,

acţiunea nefavorabilă asupra spermiilor a fumului de tutun, a

parfumului, precum şi a mirosului de ceapă şi usturoi.

O acţiune foarte toxică asupra gameţilor exercită

detergenţii, acizii neorganici, un şir de acizi organici şi

oxidanţii.

Mai puţin toxice pentru spermi sunt nitrofuranele. Sulfamidele şi

antibioticele au o acţiune relativ inofensivă asupra spermiilor, de

aceea în cantităţi admisibile se adaugă în mediile

de diluţie pentru spermă.

Necătând că în practica

însămânţărilor artificiale este contraindicată

aplicarea remediilor dezinfectante, totuşi pentru dezinfecţia

instrumentelor se folosesc substanţe de acest fel. Mai bine venit în

acest sens s-a dovedit a fi alcoolul etilic. Spre deosebire de alte

substanţe dezinfectante, acesta repede se evaporă şi se

dizolvă bine în apă. Cu alcool de 70% se dezinfectează

utilajul, dispozitivele pentru recoltarea spermei, precum şi

instrumentarul pentru însămânţarea artificială.

Rămăşiţele de alcool rămase pe instrumentar după

dezinfecţie se înlătură cu un tampon de vată

îmbibat în soluţie de clorură de sodiu de 1%.

Bazele ştiinţifice ale recoltării spermei de la masculi

Activitatea de reproducere la masculi este generată de reflexele sexuale:

de apropiere, erecţie, salt şi îmbrăţişare,

intromisiune şi ejaculare. Modul de manifestare a reflexelor sexuale are

un rol important în desfăşurarea proceselor de reproducere.

Evoluţia normală a reflexelor sexuale are ca urmare eliminarea unei

sperme în cantitate normală şi de calitate superioară.

Dereglarea sau excluderea unuia din reflexele sexuale are drept

consecinţă imposibilitatea manifestării celorlalte reflexe sau

elaborarea unei sperme calitativ inferioare şi în cantitate mai

mică.

Reflexele sexuale, după cum se ştie, fac parte din grupa reflexelor

înnăscute sau necondiţionate. Desfăşurarea lor, deci

actul sexual în totalitate, se produce sub influenţa sistemului

neuroendocrin. O contribuţie importantă în reglarea

normală a proceselor reproductive o au hormonii sexuali, care menţin

reactivitatea sistemului nervos şi stabilesc un anumit grad de

excitabilitate.

În timpul vieţii animalului, peste reflexele necondiţionate se

suprapun reflexele condiţionate sau dobândite. Ele se formează

sub influenţa condiţiilor de viaţă ale

reproducătorului (alimentaţie, întreţinere, exploatare),

le întăresc pe cele necondiţionate şi asigură

labilitatea comportamentului sexual al masculului, adică adaptarea celui

din urmă la noile condiţii de reproducţie.

În centrele de însămânţare artificială, la o

activitate sexuală desfăşurată în condiţii

favorabile are loc formarea şi consolidarea reflexelor sexuale pozitive,

pe când nerespectarea sistematică a condiţiilor în timpul

prelevării spermei (existenţa de zgomote, prezenţa unor persoane

străine, schimbarea tehnicianului recoltator şi a locului unde se

face recoltarea) determină suprapunerea reflexelor condiţionate

negative, care fac dificilă recoltarea materialului seminal.

La masculii animalelor agricole şi mai ales la tauri şi vieri

uşor se formează şi se întăresc reflexe sexuale

condiţionate prin prezenţa unor femele care nu sunt în

călduri, unor masculi şi chiar unor manechine care nu se

aseamănă neapărat cu femelele din specia respectivă.

Diferenţierea neînsemnată în comportamentul sexual al

masculilor şi în special nespecificitatea reflexului de salt şi

îmbrăţişare precum şi crearea unor condiţii

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6