Лекция: Гинекология, андрология и воспроизведение домашних животных - часть 2

aparatului genital mascul.

Factorii care limitează extinderea ţin de următoarele:

· Unii tauri nu răspund pozitiv la această metodă.

În cazul când nu se obţine eliminarea spermei în 8-10

minute, se recomandă să se renunţe la masaj şi

operaţiunea să fie repetată în ziua următoare;

· Contactul materialului seminal cu mucoasa prepuţială poate

determina contaminarea cu microbi a materialului seminal;

· Masajul intrapelvian al diferitelor segmente ale aparatului genital

poate provoca urinarea şi compromiterea astfel a ejaculatului.

Recoltarea spermei la armăsar

Recoltarea spermei de la armăsar impune prezenţa unei femele în

călduri naturale sau provocate prin injectarea a 10-20 mg estradiol, cu

24-48 ore înainte de recoltare, deoarece se cunoaşte că

recoltarea spermei prin metode solitare este imposibilă la această

specie.

Prelevarea artificială a materialului seminal la armăsar

urmăreşte să facă posibilă examinarea

calităţii de reproducători a masculilor aflaţi în

depozite şi mai rar, în scopul efectuării

însămânţărilor artificiale.

Factorii limitativi pentru extinderea metodei sunt:

· aspectul neomogen al ejaculatului care se datorează componentei

spermatice cu vâscozitate înaltă (secreţie a veziculelor

seminale, care trebuie îndepărtată înaintea

prelucrării);

· spermii cabalinelor prezintă o sensibilitate «in vitro»

deosebită, fapt care afectează posibilitatea conservării

spermei pe termen mediu sau lung;

· recoltarea spermei prezintă un grad ridicat de risc pentru

personalul recoltator;

· poluarea frecventă a ejaculatului cu secreţiile

prepuţiale, care sunt foarte abundente.

Materialul seminal de la armăsar se obţine prin utilizarea

vaginului artificial sau prin metoda fistulei uretrale (descrisă

anterior).

Metoda vaginului artificial

Vaginul artificial pentru armăsar se deosebeşte de cel utilizat la

alte specii prin dimendsiunile mai mari. Tubul vaginal este confecţionat

din tablă zincată, aluminiu sau mase plastice, având lungimea

de 55 cm, diametrul interior la un capăt de 16 cm, iar la celălalt de

13 cm. Corpul vaginului este prevăzut cu un mâner ce serveşte

la manipularea dispozitivului.

Pregătirea pentru recoltare constă în spălarea şi

dezinfectarea riguroasă a penisului şi furoului.

Pregătirea partenerei pentru recoltare constă în

contenţionarea acesteia cu ajutorul platlogelor şi iavaşalei;

baza cozii se înfăşoară cu o bandă de tifon.

Armăsarul este introdus în sala de recoltare de doi

îngrijitori cu ajutorul a două pene de căpăstru.

Tehnicianul ce recoltează sperma, se aşează în partea

dreaptă a iepei şi ţine cu mâna dreaptă vaginul

artificial sprijinit de grupa acesteia sub un unghi de 35-40°C. Când

armăsarul face saltul, operatorul cu mâna stângă prinde

penisul de la bază şi îl dirijează în lumenul

vaginului. După ejaculare vaginul artificial împreună cu

penisul se dirijează cu paharul colector în jos, pentru ca sperma

să se scurgă pe pereţii ei. În aşa poziţie

vaginul artificial se ţine până se termină eliminarea

spermei. Eliminarea spermei la armăsar este însoţită de

încetarea mişcărilor de copulaţie şi a

contracţiei ritmice a muşchilor bazei cozii. Ejacularea la

armăsar durează 10-20 secunde, iar volumul ejaculatului constituie

50-100 ml.

După recoltare sperma se filtrează printr-un tifon steril, pentru

îndepărtarea smegmei şi masei gelatinoase existente în

ejaculat (secreţia veziculelor seminale).

Recoltarea spermei la vier

La vier sperma poate fi recoltată cu vaginul artificial şi prin

masturbaţi (metoda manuală). Spre deosebire de alte specii, la

suine se realizează uşor recoltarea solitară, pe manechin.

Recoltarea spermei cu vaginul artificial

Vaginul artificial pentru vier, spre deosebire de vaginul altor specii,

prezintă unele particularităţi, cu toate că principalele

părţi componente sunt aceleaşi: tubul vaginal, cămaşa

vaginală, tubul prelungitor de cele mai multe ori se foloseşte o

bucată de cămaşă vaginală din vaginul artificial

pentru tauri. De obicei tubul vaginal, confecţionat din cauciuc, are

lungimea de 30 cm, diametrul de 8-10 cm. Cămaşa vaginală are

lungimea de 40-45 cm, iar tubul prelungitor de 20-25 cm. Recipientul colector

cu capacitatea de 500-1000 ml este confecţionat din sticlă (un borcan

obişnuit) sau material plastic cu pereţii dubli, între care se

toarnă apă caldă. Pentru îndepărtarea fracţiunii

gelatinoase din spermă (secretul glandelor bulbo-uretrale), la gura

recipientului colector se ataşează un filtru de material plastic sau

o bucată de tifon, care se fixează cu un inel de cauciuc.

Recoltarea spermei la vier se face pe un manechin de porc, confecţionat din

scândură şi acoperit cu muşama. În interiorul

manechinului este prevăzut un dispozitiv special, unde se aşează

vaginul pregătit. Dispozitivul pentru vaginul artificial se

încălzeşte cu lămpi electrice.

Pe pereţii laterali ai manechinului se montează două cuie de lemn

pentru sprijinirea membrelor anterioare ale vierului în timpul saltului.

Pentru deprinderea vierului să îndeplinească salturi pe

manechin la început se admit câteva monte cu scroafe aflate

în călduri, ulterior scroafa se înlocuieşte cu un

manechin acoperit cu o piele scoasă de pe o scroafă

sănătoasă sacrificată. Reflexele sexuale se

întăresc după 1-3 salturi pe manechin, însoţite de

reflexul ejaculării. Unii masculi reproducători repede manifestă

reflexele sexuale pe manechin dacă în prezenţa lor se

recoltează spermă de la vierii deja deprinşi să efectueze

saltul pe manechin. Reproducătorii de asemenea bine manifestă

reflexele sexuale pe manechin, dacă cel din urmă este stropit cu

spermă de vier sau secreţia din vaginul unei scroafe în

călduri. Manechinul, după fiecare recoltare, se spală cu

apă caldă şi săpun, se şterge cu un prosop, apoi se

dezinfectează cu o soluţie de 2% de cloramină sau 3% de peroxid

de hidrogen.

Metoda manuală de recoltare a spermei

Este o metodă simplă şi nu necesită o aparatură

complicată, permiţând obţinerea de ejaculate de bună

calitate. Ea se efectuează tot pe manechin.

Imediat după saltul şi îmbrăţişarea manechinului

vierul execută câteva mişcări de încercare a

intromisiunii. În acest moment operatorul fixează extremitatea

spiralată a penisului cu mâna acoperită cu o

mănuşă din cauciuc. Fixarea manuală a organului copulator

desăvârşeşte erecţia, completa sa exteriorizare fiind

facilitată de tracţionarea moderată a penisului, care este

dirijat anterolateral şi ventral.

Ejacularea la vier începe aproape imediat după contactul penisului cu

mâna recoltatorului, durează în medie 4-6 minute, timp

în care vierul donator este liniştit şi

îmbrăţişează cu putere manechinul.

Ejaculatul va fi recoltat într-un pahar colector la 38-40°C,

avându-se grijă ca paharul să fie acoperit cu un tifon, care

reţine partea gelatinoasă (secreţia bulbo-uretrală). De

asemenea, primele fracţiuni ale ejaculatului (fracţiunea

prespermatică, lipsită de spermi şi cu conţinut ridicat de

microorganisme) se vor înlătura colectând numai, odată cu

apariţia primelor jeturi «lăptoase», sperma bogată în

spermi.

Recoltarea spermei de la berbec

Recoltarea spermei de la berbec, în mod obişnuit, se execută cu

ajutorul vaginului artificial şi numai în cazuri excepţionale,

mai ales în scop experimental, se realizează prin electrocutare.

Recoltarea spermei cu vaginul artificial

Vaginul artificial pentru prelevarea spermei la berbeci are lungimea de 20 cm

şi diametrul de 5 cm. Pentru provocarea ejaculării este

necesară asigurarea unei temperaturi de 41-44°C şi a unei presiuni

de 40-60 mm coloană de mercur; din punct de vedere concepţional

acest dispozitiv este identic cu cel utilizat la taurine.

Recoltarea spermei la berbec se face în camera de recoltare

amenajată, unde este adusă o oaie în călduri sau un

castrat, care trebuie contenţionat într-un travaliu. Tehnicianul se

aşează în partea dreaptă a berbecului, stând pe

genunchiul drept, iar cu mâna dreaptă ţine vaginul artificial

apropiat de crupa animalului, sub un unghi de 35°. În acest timp

mâna stângă o ţine pe furoul berbecului. Când

masculul face saltul pe femelă (castrat), operatorul dirijează

penisul spre lumenul vaginului artificial. La puţin timp după ce

penisul a fost introdus, berbecul efectuează brusc mişcările

caracteristice reflexului de ejaculare. Masa spermatică este

proiectată în paharul colector. Odată cu coborârea

masculului de pe femelă, vaginul artificial se scoate de pe penis, se

dirijează cu paharul colector în jos şi se ţine în

poziţie verticală pentru ca sperma rămasă pe pereţii

camerei să se scurgă în paharul colector. După aceasta

paharul colector se scoate şi se transmite în laborator.

Recoltarea spermei prin electroejaculare

La berbeci, electroejacularea prezintă unele deosebiri faţă de

tehnica descrisă la taurine. Berbecii se fixează în decubit

lateral drept, de obicei pe o scară, ce se aşează pe sol sau

masa de lucru. Se face toaleta regiunii furoului cu o soluţie de

bicarbonat de sodiu, se extrage penisul din furou, acţionând asupra

flexiunii sigmoidale, se fixează cu o meşă sterilă, ce se

trece pe la baza glandului, astfel ca apendicele vermiform să fie introdus

în recipientul colector.

Dispozitivul bipolar anal, cu lungimea de 30 cm şi diametrul de 2 cm se

inseră în rect până în dreptul regiunii lombare,

circa 15 cm (se stabileşte contactul electric, dându-se

excitaţii electrice în serii de câte 5 secunde la intervale de

10 secunde. Sperma este ejaculată după 3-5 reprize, deoarece actul se

produce fără erecţie. Berbecii reacţionează mai promt

la electroejaculare.

Dispozitivul se conectează la o sursă de curent electric continuu

cu valori ale tensiunii de 2,5 şi 8 volţi.

Examinarea şi aprecierea spermei

Pentru aprecierea fertilităţii unui reproducător, controlul

calităţii materialului seminal constituie un factor esenţial.

Fecunditatea unui mascul este în funcţie de cantitatea şi

calitatea spermei. Noţiunea de calitate a spermei se referă la

însuşirile macro- şi microscopice ale ejaculatului, corelate cu

fertilitatea spermilor.

Importanţa controlului şi evaluării ejaculatelor rezultă

din:

· necesitatea cunoaşterii calităţii ejaculatelor

înainte de a se proceda la diluare, în vederea excluderii celor

necorespunzătoare;

· necesitatea stabilirii gradului de diluţie optim, al fiecărui

ejaculat în parte;

· necesitatea verificării calităţii spermei diluate

atât la diferite etape de prelucrare, cât şi în urma

conservării;

· necesitatea aprecierii calităţii de reproducători la

masculii folosiţi la monta naturală.

Pentru evaluarea cantităţii şi calităţii spermei

(ejaculatelor) se folosesc metodele de laborator, care pot fi:

· macroscopice;

· microscopice;

· biochimice;

· bacteriologice.

Aprecierea definitivă a fecundităţii unui mascul

reproducător se va face în urma obţinerii rezultatului probei

biologice, coroborată cu capacitatea productivă a descendenţilor

(testul după descendentă).

Controlul spermei prin metode de laborator

Indiferent de scopul în care s-a realizat, după prelevare sperma este

examinată pentru evaluarea însuşirilor macroscopice şi

microscopice. Acest examen se efectuează imediat după recoltare, prin

asigurarea tuturor cerinţelor pentru a menţine sperma «in vitro»

şi a nu deteriora calitatea acesteia.

În acest scop:

· se va utiliza un echipament curat, fără urme de

substanţe chimice (alcool, antiseptice de orice fel), agent lubrifiant,

lichid prepuţial, apă sau urină;

· sticlăria de laborator trebuie să fie confecţionată

din sticlă neutră, curată, sterilizată şi

încălzită până la temperatura fiziologică

(37-38°C);

· ejaculatul nu se va expune la lumina solară directă

şi se va evita variaţia de temperatură a ejaculatului care

determină şocarea termică a spermilor.

Examenul macroscopic

Prin examen macroscopic se apreciază volumul ejaculatului, culoarea

spermei, mirosul, densitatea şi prezenţa valurilor spermatice.

Volumul ejaculatului

Volumul ejaculatului diferă în funcţie de specie, iar în

cadrul speciei de la o rasă la alta şi chiar la acelaşi

reproducător, de la un ejaculat la altul. Deterinarea volumului

ejaculatului se poate stabili în paharul colector sau în cilindrii

gradaţi.

În condiţii optime de recoltare, volumul ejaculatului se menţine

în limite constante. Utilizarea unor metode de stimulare sexuală,

cum ar fi prezenţa unei femele în călduri, masarea

transrectală a anexelor aparatului genital al masculilor şi altele,

pot mări volumul ejaculatului şi numărul de spermi din

spermă. La masculii tineri volumul ejaculatului este mai redus, în

comparaţie cu cel al masculilor adulţi.

Din contra, aplicarea unor tehnici de recoltare neadecvate, o

frecvenţă ridicată a recoltărilor, starea de boală,

inflamaţia unor anexe ale aparatului genital, precum şi alţi

factori, cum ar fi alimentaţia, întreţinerea şi

exploatarea neraţională pot provoca reducerea volumului materialului

seminal (oligospermatismul) sau chiar sistarea completă a ejaculării

(aspermatismul).

Deşi în practica însămânţărilor

artificiale s-au stabilit valori minime ale principalelor însuşiri

ale spermei, mai jos de care ejaculatele nu se prelucrează, fecunditatea

masculilor nu este afectată de scăderea volumului spermei,

renunţarea la prelucrarea lor este motivată din punct de vedere

economic.

Culoarea spermei

Culoarea spermei diferă puţin de la o specie la alta, dar se află

în corelaţie strânsă cu concentraţia de spermi: la

taur şi berbec este albă sau asb-cremă; la vier este

albă-lăptoasă, cu reflexe albăstrui; la armăsar este

albicioasă, uşor cenuşie şi opacă; la câne

sperma are un aspect apos şi uşor tulbure, fiind

semitransparentă.

Abaterile de la aspectul şi culoarea considerate normale se datorează:

- culoarea maronie apare în orhite şi se datorează

pigmenţilor sanguini;

- culoarea roz-roşietică a spermei evidenţiază

prezenţa în ejaculat a sângelui care extravazează din

tractusul genital, uretră sau penis;

- culoarea gălbuie denotă că sperma este

amestecată cu urină;

- flocoanele de puroi modifică culoarea spermei conferindu-i

ejaculatului un aspect neomogen; ele provin din ampulele canalelor deferente

sau glandele anexe ale aparatului genital;

- infecţiile cu Pseudomonas spiralis modifică în

galben-verzui culoarea spermei.

În toate aceste cazuri sperma nu poate fi folosită.

Mirosul spermei

Este specific şi se aseamănă cu cel al mucilagiului de amidon.

În cazul când sperma prezintă alte mirosuri care nu corespund

cu cel menţionat, acest lucru indică prezenţa unor procese

inflamatoare la nivelul căilor genitale şi, în acest caz, se

modifică şi culoarea.

Aprecierea valorilor spermatice

La unele specii prin examen macroscopic, în funcţie de densitatea

şi mobilitatea spermilor se poate constata prezenţa valurilor, de

diferite intensităţi, provocate de mişcările

gameţilor. Acest lucru este vizibil în sperma deasă,

proaspăt recoltată, la rumegătoare, care prezintă particule

fine în continuă mişcare (mai ales la berbec),

asemănătoare cu nişte valuri, care se agită în

paharul colector sau într-o lamă exavată. Sperma mijlocie

şi rară nu prezintă valuri spermatice.

Examenul microscopic al spermei

Acest examen furnizează date mai sigure despre calitatea ejaculatului

şi permite să se aprecieze densitatea şi concentraţia

spermei, mobilitatea spermilor, procentul de spermi viabili, teratologici sau

imaturi etc.

Aprecierea densităţii spermei

Densitatea spermilor în spermă diferă de la o specie la alta,

iar în cadrul speciei se constată variaţii între

reproducători şi chiar la acelaşi reproducător între

două ejaculate. Stabilirea densităţii spermei constă

în aprecierea la microscop a distanţei dintre doi spermi. Cu o

pipetă sterilă se ia o picătură de spermă şi se

pune pe o lamă degrestă încălzită sau pe o

plăcuţă încălzitoare. Lama se acoperă cu o

lamelă, având grijă să nu se formeze între ele bule

de aer. Astfel pregătite, se examinează cel puţin ¾

câmpuri microscopice. În funcţie de distanţele dintre doi

gameţi, se deosebesc mai multe categorii de spermă:

Sperma densă se notează cu «D», câmpul microscopic este plin cu

spermi, distanţa dintre gameţi este mai mică decât

lungimea capului unui sperm. Se constată o concentraţie de peste 1

miliard de spermi la un mililitru.

Sperma mijlocie (M), are o concentraţie de 0,5-1 miliard de spermi pe

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6