Лекция: Гинекология, андрология и воспроизведение домашних животных - часть 2

similare cu cele din timpul intromisiunii fac posibilă recoltarea spermei

de la reproducători; prin urmare la baza prelevării spermei de la

masculi stă formarea şi întărirea reflexelor

condiţionate pozitive.

Principii şi metode de recoltare a spermei

Prelevarea spermei constă în provocarea artificială a

ejaculării, fără a avea loc actul sexual între mascul

şi femelă. Fiind o operaţiune foarte importantă, mulţi

cercetători au căutat să amelioreze metodele de colectare a

spermei, fără să prejudicieze sănătatea masculului.

În afară de aceasta, metodele de recoltare a spermei trebuie să

asigure colectarea ejaculatului fără pierderi, fără

afectarea spermilor, precum şi asigurarea unei calităţi sanitare

înalte a materialului seminal.

Metodele existente de recoltare a spermei de la reproducători se împart în:

· metode uretrale, ce permit obţinerea spermei nemijlocit din

uretra masculului;

· metode vaginale, care ţin de colectarea spermei din vaginul

femelei după actul montei.

Metodele uretrale de recoltare a spermei

Recoltarea spermei cu

vaginul artificial

În prezent este cea mai răspândită formă pentru

recoltarea spermei de la reproducătorii animalelor agricole. Vaginul

artificial pentru prima dată a fost inventat de cercetătorul italian

Giuseppe Amantea (1914), iar ulterior a suferit modificări şi

îmbunătăţiri în vederea adaptării lui pentru

recoltarea spermei la toate speciile (Walton, Ivanov, Milovanov, Comisarov,

Lipatov, Rodin).

Principiul recoltării spermei cu vaginul artificial constă în

asigurarea condiţiilor existente în vaginul natural al femelei

în călduri: temperatură, presiune, lubrifiere.

Vaginul artificial este alcătuit din următoarele părţi:

· un tub cilindric rigid sau semirigid confecţionat din cauciuc

(taur, vier), ebonită (berbec) sau tablă (armăsar);

· o cămaşă subţire de cauciuc;

· un pahar colector.

Tubul vaginal pe lungimea lui prezintă un orificiu astupat cu un dop sau un

robinet de ebonită şi un mâner pentru fixarea vaginului

în timpul recoltării (la armăsar).

În vaginul artificial pentru tauri se folosesc pahare colectoare din

sticlă cu pereţii dubli sau colectoare de o singură

întrebuinţare, confecţionate din polietilenă, în

formă de con.

În vaginul artificial pentru berbeci se folosesc pahare colectoare din

sticlă cu pereţii dubli sau simpli. Paharele colectoare cu

pereţii dubli, la un capăt au o depresiune în formă de

con, pentru spermă, iar la capătul opus au o adâncitură

în formă de pâlnie, cu un orificiu pentru a turna apă

caldă în spaţiul dintre pereţi: 50ml în paharul

colector pentru vaginul berbecului şi 100ml pentru vaginul taurului.

Temperatura apei turnate trebuie să fie de 35-40°C, iar în paharul

colector, în momentul recoltării spermei, după

încălzirea pereţilor lui, de 30-35°C. După umplerea

paharului colector cu apă. Orificiul se astupă cu un dop de cauciuc.

Paharele colectoare cu pereţii dubli protejează sperma de răcirea

bruscă şi sunt folosite când temperatura este mai joasă de

+18°C.

În calitate de pahar colector în vaginul artificial pentru vieri se

foloseşte un borcan de sticlă de 500-1000ml. În borcan se

montează un filtru de masă plastică pentru filtrarea secretului

glandelor bulbo-uretrale.

Paharul colector pentru vaginul artificial al armăsarilor este

confecţionat din cauciuc.

Pregătirea vaginului artificial

Asamblarea vaginului se face prin introducerea cămăşii vaginale

în lumenul tubului vaginal şi răsfrângerea ei peste

capetele acestuia. Între cele două componente se creează astfel

un spaţiu care este umplut cu apă caldă şi aer (la unele

specii). Pentru fixarea cămăşii se folosesc inele de cauciuc la

ambele capete.

Cămaşa vaginului trebuie moderat intensă în aşa fel,

încât să se creeze cute longitudinale. Cutele helicoidale

împiedică intromisiunea şi desfăşurarea corectă

a reflexelor sexuale.

Spălarea şi dezinfectarea vaginului se face cu ajutorul unor perii cu

coadă lungă, cu apă călduţă, în care se

poate adăuga o cantitate mică de bicarbonat de sodiu (2-3%), se

clătesc cu apă curgătoare. Sterilizarea vaginului se face, apoi

prin autoclavare. În centrele de reproducţie fiecare

reproducător are două vagine artificiale, care după sterilizare

se păstrează în dulapuri-termostate la temperatura de 42°C,

urmând să se pregătească înainte de recoltare.

Prin orificiul din peretele tubului vaginal se introduce apă caldă

în aşa fel, încât în timpul recoltării

temperatura interioară în vaginul artificial să fie de 40-42°C.

Cantitatea de apă turnată în vagin şi temperatura ei la

diferite specii de reproducători

Reproducătorul	Modelul vaginului	Cantitatea de apă, ml	Temperatura apei, °C
Taur	Scurt, de cauciuc	300	60-65
Berbec	De ebonită	150-180	50-55
Vier	De cauciuc	300-400	60-65
Armăsar	De tablă	1500-1800	50-60

Presiunea este creată de apa caldă şi de aerul care se

introduce printr-un dispozitiv din ebonită, de forma unui robinet

ataşat la dopul vaginului.

Lubrifierea cămăşii vaginale, prin care se imită mucusul

estral, se realizează prin ungerea acesteia cu diluant steril pentru

spermă. La unul din capetele vaginului artificial se ataşează

paharul colector, care la taur se fixează cu un inel de

siguranţă, pentru a nu fi azvârlit în timpul

recoltării.

Este strict necesar ca recoltarea spermei cu vaginul artificial să se

facă în condiţii igienice, pentru a se evita contaminarea

materialului seminal cu diferiţi agenţi infecţioşi şi

parazitari.

Recoltarea spermei cu vaginul artificial se face fie pe femele în

călduri, fie pe femele care nu sunt în călduri, pe alţi

masculi fie pe manechine. Operaţia de prelevare se efectuează

în sala de recoltare.

Recoltarea spermei prin masajul ampulelor canalelor deferente. La tauri,

înainte de recoltarea spermei, perii de pe furou se tund. Fără

contactul prealabil al taurului cu vaca, recoltarea spermei este

imposibilă. De aceea taurul este contactat cu femela pentru excitaţia

sexuală, sub acţiunea căreia sperma din epididimul testicular se

deplasează în ampulele canalelor deferente. Ulterior, mâna

lubrefiată se introduce în intestinul rect, se pipăie

gâtul vezicii urinare şi ampulele canalelor deferente, amplasate

anterior de glandele seminale. În urma mişcărilor de netezire a

dilatărilor ampulare şi a glandelor anexe are lor ejacularea.

Recoltarea spermei prin fistula uretrală prezintă interes teoretic

şi practic. Metoda este practicată mai mult la armăsari şi

permite recoltarea unei sperme absolut sterile cu un potenţial înalt

de fecunditate. Reproducătorii cu fistule uretrale pot fi utilizaţi

în reproducţie timp îndelungat.

Pentru recoltarea spermei prin fistulă se execută uretrostomia

perineală. Operaţia se face în aşa fel, încât

capătul interior al fistulei să se situeze la nivelul planşeului

bazinului, între tuberozităţile sciatice. La câteva zile

după operaţie armăsarii se adaptează la condiţiile

noi; pentru actul micţiunii ei acceptă poza caracteristică

iepelor, în aşa fel încât nu-şi udă membrele

cu urină. La trei-patru săptămâni după operaţie

reproducătorul poate fi folosit pentru recoltarea spermei.

Înainte de recoltarea spermei baza cozii se înfăşoară

cu o bandă de tifon, iar marginile fistulei se prelucrează cu un

tampon îmbibat cu o soluţie de acid boric, ser fiziologic de

clorură de sodiu sau cu alcool de 50-60%. În momentul saltului

armăsarului pe iapa în călduri, coada masculului se dă

într-o parte, iar la fistulă se ataşează un vas steril.

În urma ejaculării sperma se acumulează în vasul

alăturat.

Recoltarea spermei prin masturbaţie a fost aplicată pentru prima

dată de către Spallanzani, la câine. Ejacularea se produce

în urma presiunii mecanice asupra penisului. Prin acest procedeu se poate

recolta sperma de la câine şi vier. Se execută cu degetele,

prin traversul furoului, masaje, mai ales la extremitatea penisului, unde se

găsesc mai multe terminaţii nervoase. Penisul intră în

erecţie, şi după 10-12 min. masculul ejaculează.

Recoltarea spermei prin masaj abdominal dă rezultate bune la cocoşi.

Pentru reuşita operaţiei, cocoşul este contenţionat de un

ajutor, într-o poziţie convenabilă. Se efectuează cu

degetul mare şi cel arătător de la mâna dreaptă un

masaj sub forma unor compresiuni, în sens cranio-caudal de la stern

până la regiunea ischio-pubiană. Cu degetele

corespunzătoare de la mâna stângă operatorul apasă

din când în când pe pereţii cloacei.

Recoltarea spermei cu aparatul electro-ejaculator. Metoda se bazează pe

excitaţiile produse de curentul electric asupra centrului ejaculator din

măduva lombară, în urma căreia se produc contracţii

ale musculaturii netede din pereţii căilor spermatice şi are loc

ejacularea. Electro-ejacularea se poate aplica la berbec, taur şi

păsări.

Metodele vaginale de recoltare a spermei

Recoltarea spermei cu ajutorul buretului. Metoda era folosită în

primii ani de stabilire a însămânţărilor

artificiale, la recoltarea spermei de la tauri, berbeci şi armăsari.

Esenţa metodei constă în folosirea unui burete, care, după

o prelucrare respectivă, se introduce în vaginul unei femele

în călduri, după ce se admite actul montei. După ejaculare

buretele se extrage din vagin şi se scurge sub o presă specială.

Metoda folosirii buretelui la recoltarea spermei are următoarele

neajunsuri:

· buretele, ca corp străin, poate să deregleze dinamica

ejaculării, determinând inhibiţia reflexelor sexuale şi,

în cele din urmă, diminuarea volumului ejaculatului;

· tehnica pregătirii buretelui este complicată; pentru

aceste scopuri este necesară o prelucrare specială;

· în urma presării buretelui, mulţi spermi se traumează;

· buretele introdus în vagin absoarbe cantităţi

considerabile de mucus vaginal care influenţează negativ viabilitatea

spermilor.

Metoda recoltării spermei cu speculumul vaginal

Sperma se aspiră din vaginul femelei după actul montei cu ajutorul

speculumului vaginal şi seringii. Această metodă se aplică

la vaci, oi şi iepe; la cabaline colectarea spermei este posibilă

numai când canalul cervical este închis.

Metoda vaginală de recoltare a spermei este simplă, însă nu

şi lipsită de neajunsuri:

· o parte din spermă se pierde printre pliurile mucoasei vaginale;

· ejaculatul se amestecă cu mucus vaginal, care reduce calitatea

materialului seminal.

Multe din metodele de recoltare a spermei descrise mai sus, cum sunt prelevarea

cu ajutorul buretelui, cu speculumul vaginal, prin fistulă etc. au

astăzi mai mult o valoare istorică şi se folosesc în mod

excepţional în cazul în care procedeele curente de recoltare

nu dau rezultate.

În prezent, la majoritatea speciilor de animale, recoltarea spermei se

realizează cu ajutorul vaginului artificial. În afară de

această metodă se mai folosesc: electroejacularea (la berbec, taur,

câine, păsări); masajul abdominal (la păsări);

masajul ampulelor canalelor deferente şi al glandelor seminale (la taur);

masturbaţia (la vier şi câine).

Particularităţi de recoltare, pe specii

Recoltarea spermei la taur

Pentru recoltarea spermei la taur se pot folosi trei metode:

· vaginul artificial;

· electroejacularea;

· masajul ampulelor canalelor deferente şi alveziculelor seminale.

Metoda vaginului artificial

Această tehnică de recoltare permite obţinerea unui ejaculat

concentrat, nepoluat, cu însuşiri asemănătoare celui

natural şi fără a necesita un personal de calificare

înaltă sau precauţie deosebită în manipularea

taurilor.

Prelevarea spermei se efectuează în sala de recoltare, special

amenajată, după două ore de la hrănire şi

adăpare. Vaginul pentru recoltarea spermei la taur este adaptat în

funcţie de mărimea penisului şi este individual pentru fiecare

reproducător.

În ultimul timp se utilizează dispozitive cu dimensiuni mai reduse,

de 30 cm lungime pentru masculii adulţi şi de 26 cm pentru taurii

tineri. Ejacularea se realizează în paharul colector de o

singură întrebuinţare de formă tronconică, din

polietilenă, protejat termic.

La taurine, declanşarea reflexului ejaculării depinde în

principal de asigurarea factorului temperatură.

Stimularea sexuală a taurilor înainte de recoltare se realizează

prin plimbarea acestora «în cerc» în apropierea sălii de

recoltare, reţinerea masculilor câteva momente înaintea

saltului, efectuarea unui sau a două salturi în gol pentru donatorii

mai puţin pregătiţi, sau schimbarea taurilor manechini. În

absenţa libidoului se indică palparea transrectală a aparatului

genital sau prezenţa unei femele în călduri; saltul acesteia pe

mascul reprezintă pentru el un stimul sexual foarte puternic.

Electroejacularea se aplică la taurii tineri, la care recoltarea se face

cu uşurinţă, la masculii cu un libidou scăzut sau la cei

cu impotenţă de copulaţie, uneori chiar la cei destinaţi

montei naturale pentru aprecierea calităţii spermei.

Metoda utilizează dispozitive anale, cu lungimea de 30-35 cm şi

diametrul cuprins între 6 şi 9 cm, izolate electric pe toată

lungimea, cu excepţia extremităţii interne, care are trei

electrozi, orientaţi longitudinal şi poziţionaţi ventral.

Se mai utilizează un electrod de formă inelară, care se

introduce pe degetul arătător, protejat de mănuşa de

cauciuc. Operatorul fixează acest dispozitiv la baza ampulelor canalelor

deferente sau deasupra prostatei.

În pregătirea taurului donator sunt necesare următoarele:

· contenţia fermă într-un travaliu care

împiedică alunecarea, căderea din timpul aplicării

curentului electric;

· vidanjarea de fecale a ampulei rectale şi curăţirea

electrozilor, ambele în scopul realizării unui bun contact electric

al dispozitivului cu peretele rectului;

· tunderea perilor prepuţiali, perierea şi spălarea zonei

învecinate, apoi uscarea acesteia;

· obţinerea unui ejaculat complet, de bună calitate, este

condiţionată de excitarea sexuală a donatorilor sau de masarea

transrectală a glandelor anexe ale aparatului genital înainte de

recoltare.

Perioadele de stimulare electrică nu trebuie să

depăşească 2-3 secunde atunci când animalul se află

în apnee, acestea alternează cu pauze de 1 secundă. În

mod obişnuit sunt necesare 4-19 reprize de stimulare pentru realizarea

erecţiei şi exteriorizarea penisului şi 18-35 pentru ejaculare

completă; se foloseşte o sursă de curent electric cu

frecvenţa de 30-40 cicluri şi o tensiune de 15-20 volţi.

După realizarea erecţiei, mărirea tensiunii curentului electric

aplicat grăbeşte ejacularea.

În timpul electroejaculării taurul este agitat, manifestă

contracţii tetaniforme şi cifoze.

Erorile în aplicarea electroejaculării şi modalitatea de

corectare se referă la:

- absenţa erecţiei – se modifică poziţia

dispozitivului anal sau se împinge înainte flexura sigmoidală

a penisului, acţionând înapoia pungilor testiculare;

- o stimulare prea frecventă a taurului în faza

incipientă a electroejaculării se soldează cu obţinerea de

lichid seminal;

- aplicarea unor stimuli electrici cu parametrii prea mari va determina

o preerecţie şi pierderea ejaculatului în prepuţiu.

- Izolarea electrică defectuoasă a dispozitivului anal,

poziţionarea sa laterală, pot induce contractura musculaturii

membrului posterior ipsilateral prin excitarea nervului ischiatic. Unii tauri

se înclină pe o parte şi fac extensie pe membrul posterior.

Masajul ampulelor canalelor deferente şi al veziculelor seminale

Această tehnică are aceleaşi indicaţii ca şi

electroejacularea. Pregătirea reproducătorului este identică

cu cea a electroejaculării; contenţia taurului, tunderea perilor

prepuţiali, toaleta furoului.

Se vidanjează ampula rectală şi se trece apoi la identificarea

veziculelor seminale şi ampulelor canalelor deferente. Masajul se

efectuează în sens cranio-caudal pe o distanţă de

aproximativ 30 cm, timp de 3-5 minute, după care, de obicei, se produce

ejacularea. În timpul eliminării spermei, testiculele sunt uşor

retrase spre inelul inghinal, iar glandul iese parţial din furou,

fără ca penisul să intre în erecţie.

Metoda este practică şi avantajoasă, nu necesită

condiţii speciale de recoltare, dar ea poate fi aplicată numai de

specialişti cu cunoştinţe bune în topografia organelor

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6