Лекция: Гинекология, андрология и воспроизведение домашних животных

veziculelor (glandelor) seminale.

Ejacularea poate fi sincronă şi asincronă.

La rumegătoare ejacularea se declanşează sincron, adică

toate părţile componente ale spermei se elimină în

acelaşi timp.

La armăsar, câine şi vier ejacularea se produce asincron:

iniţial se elimină secretul glandleor uretrale şi

bulbo-uretrale, ulterior se elimină masa de spermatozoizi amestecată

cu secretul glandei prostata şi spre sfârşitul ejaculării

se elimină secretul glandelor seminale care împinge sperma în

coarnele uterine; transformându-se într-o masă

gelatinoasă, la monta naturală secreţia seminală

împiedică refularea spermei, constituind un dop cleios biologic la

nivelul lumenului cervical.

Reflexele sexuale la femele

Principalul mecanism fiziologic de reglare a algoritmului genetic al

reproduc]iei animalelor este instinctul sexual. Instinctul sexual (genetic) se

instalează odată cu maturitatea sexuală şi se

manifestă în timpul stadiului de excitaţie al ciclului sexual

printr-un lanţ de reflexe necondiţionate.

În succesiunea lor, ordinea reflexelor sexuale la femele este

următoarea:

1. Reflexul erecţiei constă în modificarea

morfofiziologică a aparatului genital înainte de montă (coit).

Prin erecţie se produc procesele indispensabile pentru a putea efectua

actul sexual. La femelele animalelor domestice erecţia se

materializează în tumefierea corpilor cavernoşi ai

clitorisului, tumefierea vulvei şi hiperemia activă a mucoaselor

vaginului şi cervixului, în urma afluxului sanguin. Cecumul se

întredeschide. Evoluează semnele estrului.

2. Reflexul de apropiere (locomotor) se caracterizează prin

căutarea partenerilor şi atragerea masculilor. Căutarea

masculilor se face prin semnele caracteristice, care dau indicaţii asupra

stării lor de recepţionare. Femela manifestă «ritualul de

îngrijire» (mirosirea, lingerea, muşcăturile, jocul şi

lupta, atitudinea corporală). Reflexul de apropiere după timp

coincide cu debutul fenomenului excitaţiei sexuale şi treptat se

schimbă cu reflexul de îmbrăţişare.

3. Reflexul de îmbrăţişare (maunting) se

caracterizează prin încercări dese de a înfăptui

saltul pe alte femele (sau masculi) şi fixarea corpului lor cu membrele

anterioare. Femela se lasă săltată de alte femele, dar nu admite

saltul masculului. Reflexul culmină cu fenomenul de excitaţie

sexuală.

4. Reflexul de împerechere (de copulaţie, coitul), se

manifestă prin contractarea ritmică a unor grupe de muşchi

şi îndoirea coloanei vertebrale. Femela se află într-o

stare de excitaţie sexuală foarte înaltă. Clinic se

remarcă nu numai mişcările de copulaţie, dar şi luarea

unei poziţii favorabile actului sexual. Reflexul se manifestă numai

în timpul căldurilor şi se încheie cu ejacularea.

5. Reflexul de ejaculare la femele decurge în două faze.

În prima fază se elimină secretul glandelor vestibulare şi

vaginale. Faza a doua a ejaculării coincide cu momentul orgasmului.

În acest timp apar contracţiile peristaltice, tetanice ale uterului

şi cervixului; mucusul estral este aruncat din corpul uterin; la

rumegătoare mucusul estral se scurge din abundenţă la fundul

boltei vaginale.

La manifestarea reflexelor sexuale participă diferite regiuni ale

sistemului nervos central şi vegetativ, glande endocrine şi factori

umorali. Valori sporite de estrogeni în circuitul sanguin

favorizează instalarea dominantei sexuale în scoarţa

cerebrală. În acest caz toate sistemele organismului sunt mobilizate

la înfăptuirea funcţiei de înmulţire. Este important

de menţionat însemnătatea practică a acestui proces.

În timpul dominantei sexuale la femele uşor se formează

reflexele condiţionate la mediul extern. Astfel, vacile deseori

manifestă reacţia sexuală pozitivă faţă de

operatorii pentru însămânţarea artificială. Sunt

cunoscute cazuri, când iepele şi vacile care mai înainte au

fost însămânţate, vin singure la punctul pentru

însămânţarea artificială. Cu uşurinţă

se formează reflexe condiţionate faţă de masculii

încercători.

Tipurile de montă la diferite specii de animale şi

particularităţile actului sexual

După specificitatea actului de montă şi locul de depunere a

spermei există:

- animalele cu însămânţare naturală de tip

vaginal, caracteristic rumegătoarelor;

- animalele cu însămânţare naturală de tip

uterin, există la cabaline, suine şi carnivore.

La animalele rumegătoare, în urma montei, sperma este depusă la

nivelul vaginului. Datorită contracţiilor uterine antiperistaltice de

aspirare circa 5% din spermatozoizi pătrund în canalul cervical

şi uter. Restul spermatozoizilor mor în vagin, doar cei mai

viguroşi pot trece prin cervix.

La animalele cu însămânţare naturală de tip vaginal

se constată următoarele caracteristici:

· actul montei are o durată redusă: 2-5 secunde la ovine

şi 5-10 secunde la taurine;

· funcţia glandelor anexe ale aparatului genital mascul şi

ejacularea se desfăşoară sincron;

· volumul este redus (1-3 ml la berbec şi 4-5 ml la taur), fiind

concentrată în spermatozoizi (2,5-3,5 mlrd/ml la berbec şi

0,8-1,2 mlrd/ml la taur).

La animalele cu însămânţare naturală de tip uterin,

sperma în urma coitului, nimereşte în corp şi coarnele

uterine. La aceste specii se constată următoarele:

· actul montei este prelungit (1-3 minute la cai; 10-15 minute la suine,

până la 45 minute la câini);

· glandele anexe genitale mascule funcţionează succesiv

în timpul coitului, prin urmare ejacularea este asincronă;

· volumul spermei este mare (la armăsar 50-100ml, la vier 200-400ml,

la câine 2-18ml) cu o concentraţie redusă a spermatozoizilor).

La taurine actul montei constă în cabrare,

îmbrăţişare şi efectuarea unor mişcări de

explorare cu penisul de mică amplitudine; imediat după realizarea

contactului cu mucoasa vulvară, tarul execută intromisiunea printr-o

penetrare violentă şi un salt cu tot corpul, concomitent cu

ejacularea. Aceasta se produce la 1 secundă după contactul penisului

cu mucoasa vaginală, eliminarea spermei având o durată de 0,3

secunde. În timpul ejaculării glandul penian se răsuceşte

uşor sau descrie o rotaţie completă de 360° în sensul

invers acelor de ceasornic şi cu o amplitudine de 6 cm în diametru.

După ejaculare urmează retragerea promtă a penisului şi

coborârea lui.

Berbecul face saltul, execută câteva mişcări

de penetrare cu trenul posterior, apoi coboară; se produc astfel mai multe

salturi înaintea intromisiunii propriu-zise, evidenţiate printr-o

mişcare de penetrare violentă şi profundă a trenului

posterior şi a întregului corp.

Datorită erecţiei la berbec apendicele vermiform al penisului devine

rigid, dilataţia uretrei de la baza acestuia se umple cu spermă, iar

materialul seminal este expulzat sub presiune. Datorită îngustimii

meatului urinar, jetul fiind orientat spre cervix.

La armăsar actul montei se caracterizează prin

efectuarea unor mişcări de copulare caracteristice, începute

imediat după intromisiune, cu o durată de până la 1 minut

şi culminate cu ejacularea, care se evidenţiază prin

mişcările ritmice ale cozii sau contracţia ritmică a

sfincterului anal. Cea mai mare parte din spermă este depusă în

uter, întrucât procesul uretral al penisului pătrunde profund

intracervical. Restul de spermă, rămas în vagin este

împins de asemenea, în uter prin mişcările de

copulaţie pe care le efectuează penisul, asemănătoare ale

unui piston într-un cilindru.

În timpul montei la iapă se constată o presiune negativă

în uter, realizată printr-o inspirare adâncă la

intromisiune şi ridicarea abdomenului, capabil să aspire circa 80ml

de lichid prin cervixul relaxat. Imediat după coit, în vaginul

iepelor se mai pot recupera 10-15ml spermă din cei 50-100ml

ejaculaţi.

Copulaţia durează mai mult timp la vier; după salt, acesta

efectuează o serie de mişcări de căutare a vulvei cu

penisul aflat într-o erecţia parţială. Intromisiunea

evidenţiază mişcări viguroase de copulaţie. Pe

toată durata ejaculării vierul este imobil, liniştit,

îmbrăţişează reflex şi foarte strâns cu

membrele anterioare femela. Extremitatea liberă a penisului

traversează creasta care delimitează vaginul anterior de cervix, se

inseră în conductul spiralat endocervical, unde rămâne

blocat datorită corpilor cavernoşi din timpul ejaculării.

Actul sexual la câine prezintă două etape distincte. Prima, cu o

durată de câteva minute, constă în realizarea

intromisiunii pe seama rigidităţii asigurate de osul penian

(erecţia prematură compromite intromisiunea) apoi în efectuarea

unor mişcări viguroase a trenului posterior, care induc erecţia

deplină a bulbilor penieni ce împiedică retragerea organului

copulator mascul din căile genitale ale căţelei; fracţiunea

spermatică din ejaculat este eliminată în circa 80 secunde,

marcând sfârşitul primei faze a actului sexual. Etapa a doua

durează 3-45 minute în care cei doi parteneri se află în

poziţie crupă la crupă. Adoptarea acestei poziţii

determină răsucirea cu 180 grade înapoia osului penian, fapt

care accentuează turgescenţa penisului prin împiedicarea

evacuării sângelui; decuplarea se realizează numai după

relaxarea vulvei şi a corpilor vestibulari.

Însămânţarea animalelor

La reproducerea animalelor se folosesc două metode de

însămânţare: naturală şi artificială.

La însămânţarea naturală crescătorul alege

şi potriveşte reproducătorii şi asigură

condiţiile necesare pentru actul montei masculului cu femela

respectivă. La însămânţarea artificială actul

montei (coitul) nu are loc: sperma este depusă în aparatul genital

femel cu ajutorul unor instrumente speciale.

Sistemele de montă

Actul sexual la animale poartă denumirea de montă sau coit. Pentru

realizarea montei sunt necesare următoarele condiţii: femela să

fie în călduri şi să accepte masculul: masculul să

fie capabil de a efectua actul copulator, adică să prezinte

potenţă sexuală. În acest sens, el trebuie să

manifeste în mod corect reflexele sexuale.

Monta cunoaşte mai multe sisteme dintre care mai folosite sunt: monta

liberă şi monta dirijată.

Monta dirijată (monta de mână). La acest sistem de montă

reproducătorii masculi se ţin separat de femele, care în

perioada de călduri sunt duse pentru a fi montate. Actul montei se face

în prezenţa şi sub supravegherea atentă a personalului

calificat. Cu acest prilej se face potrivirea perechilor şi se

apreciază starea de sănătate a organelor genitale ale femelelor

în călduri, pentru a evita îmbolnăvirea masculilor.

Înainte de actul montei organele genitale ale femelelor se spală cu

apă caldă, iar la iapă coada se înfăşoară

cu o bandă de tifon şi se dă într-o parte.

Pentru buna desfăşurare a activităţii de reproducere prin

sistemul de montă dirijată este importantă alegerea momentului

optim pentru însămânţare. În acest scop se folosesc

masculii încercători sau alte metode de evidenţiere a femelelor

în călduri.

Vacile se montează imediat ce au fost depistate în călduri cu

taurul încercător sau pe baza comportamentului sexual şi a

semnelor clinice. De obicei, la vaci se practică o singură montă

într-o perioadă de călduri. Dacă după montă

căldurile persistă, la 10-12 ore monta se repetă.

Monta dirijată la oi este superioară celorlalte sisteme

de montă, fiindcă reproducătorul este admis să efectueze

monta numai la oile ce i-au fost repartizate prin programul de ameliorare

stabilit dinainte; descoperirea oilor în călduri se face

dimineaţa şi seara cu berbecii încercători, iar monta se

efectuează imediat în boxa berbecului ales, fără

intervenţia îngrijitorului. La oile cu coadă lată

(Karacul) este necesară intervenţia îngrijitorului, care

ridică coada oii, pentru ca berbecul să o poată monta. Dacă

perioada de călduri se prelungeşte, monta se repetă la 12-18

ore.

Pentru monta naturală dirijată, depistarea corectă a

scroafelor în călduri prezintă o importanţă

deosebită. Depistarea scroafelor în călduri se face cu ajutorul

vierilor încercători, care sunt aduşi pe culoarul dintre boxe.

Scroafele în călduri se apropie de marginea boxei, având o

comportare caracteristică şi manifestă reflexul de imobilitate,

la care se adaugă şi modificările de la nivelul organelor

aparatului genital. Scroafele în călduri, sunt introduse în

boxa de montă la vier, unde stau până se termină actul

montei. Dacă căldurile se prelungesc, monta se repetă la 12-18

ore.

Descoperirea iepelor în călduri se face la bara de încercare,

cu un armăsar.

Pentru a evita accidentele, iepele înaintea actului montei se

despotcovesc, apoi se procedează la contenţia femelei cu două

platlonge, iar pe buza superioară se aplică o iavaşa.

Armăsarul programat pentru montă este condus cu ajutorul a două

pene de două persoane şi va fi lăsat să efectueze saltul

numai în momentul când penisul este în erecţie.

Având în vedere durata lungă a căldurilor, monta la

iapă se repetă tot la 48 ore, până când femela nu

mai acceptă armăsarul.

Momentul optim pentru însămânţarea căţelelor se

consideră ziua a 2-a a 4-a după debutul căldurilor.

Însă având în vedere variaţiile posibile în

termenii producerii ovulaţiilor, căţelele se montează de

două ori, la interval de 48 ore.

La reproducerea iepurilor pentru fiecare mascul se aleg 5-8 femele. în

efectivele de reproducţie se introduc animale pubere: femele la

vârsta de 4-5 luni şi masculi în vârstă de 8 luni.

Animalele se întreţin în cuşti individuale. Femela se

introduce în cuşca masculului. După coit iepuroaica se

separă de mascul şi la 1 oră monta se repetă. Un mascul

poate efectua zilnic 2-3 monte.

Deşi spermatogeneza este un proces continuu, într-un interval de timp

dat masculii pot efectua un număr limitat de monte, deoarece ejacularea

frecventă reduce intensitatea libidoului, volumul şi

concentraţia spermei mai ales la masculii tineri. Datele asupra

frecvenţei optime a coitusurilor la masculi în monta dirijată

sunt redate în tabelul următor.

Tabelul nr.

Frecvenţa montelor la masculii principalelor specii de animale

Specia	Masculi tineri		Masculi adulţi
	Nr. monte/săptămână	Nr. femele/an	Nr. monte/săptămână	Nr. femele/an
Armăsar	2-5	15-40	3-12	30-50
Taur	2-4	20-60	4-12	60-100
Vier	2-4	10-20	4-10	30-60
Berbec	6-12	30-40	6-24	50-60
Câine	1-2	20-40	2-6	30-88

Monta liberă. În cazul acestui sistem masculii se

ţin împreună cu femelele, pe care le montează pe

măsură ce acestea intră în călduri. Acest tip de

montă se efectuează fără controlul tehnic şi, ca

atare, prezintă o serie de dezavantaje şi anume:

· imposibilitatea ţinerii unor evidenţe zootehnice corecte, de

unde decurge inconvenientul necunoaşterii datei montei deci, a stării

fiziologice al efectivelor, al adoptării unei alimentaţii

diferenţiate în funcţie de vârsta sarcinii,

înţărcarea şi introducerea la timpul potrivit al femelelor

gestante în maternitate şi cunoaşterea paternităţii

produşilor de concepţie;

· lipsa controlului unor boli venerice cu transmitere prin actul

montei, cum ar fi bruceloza sau orhiepididimita infecţioasă a

ovinelor, vibrioza sau trichomonoza genitală a bovinelor, alte virioze

epiteliotrope genitale;

· obţinerea unor indici necorespunzători de reproducţie

datorită lipsei totale a controlului calităţii materialului

seminal;

· epuizarea sexuală a masculilor prin efectuarea unui număr

neraţional şi neuniform de monte: în reproducerea de tip liber,

un taur montează fiecare femelă în călduri în medie

de 1,73 ori şi realizează maximum 10 monte pe zi; un berbec

realizează 4,1 monte la fiecare oaie receptivă şi

până la 29 monte pe zi.

Dintre avantajele montei libere se menţionează:

- prezenţa permanentă a masculilor între femele permite

descoperirea la timp a acestora în călduri şi efectuarea

montelor repetate, asigurându-se prin aceasta un procent ridicat de

fecunditate;

- prezenţa masculului printre femele constituie pentru acestea

un factor biostimulator.

Variante ale montei libere sunt: la cai monta în coseacă şi

monta în padoc, iar la oi – monta în harem şi monta pe clase.

Monta în padoc – iepele destinate montei se închid

în padoc, unde se introduce armăsarul dimineaţa şi seara a

câte două ore. Restul timpului armăsarul se

întreţine separat de iepe. Aşa metodă de montă

permite folosirea masculilor de valoare înaltă pentru montă.

Monta în coseacă prevede întreţinerea

în herghelii a 20-25 iepe pentru un armăsar. Herghelia se află

la păşune sub supravegherea herghelegiului care îşi

notează data montei.

Monta în harem se practică în oierit şi

constă în formarea unor turme de 40-50 de oi în care se

introduce un singur berbec, lăsându-se cu oile cel puţin

două cicluri.

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12