Современная генетика

о?i alege mediul, care оi corespunde, оn special, naturii sale biologice.

Rolul eredit??ii оn aceast? privin?? se poate vedea u?or la gemeni

monovitelini ?i bivitelini оn exemplele aduse de noi mai sus. Оns?, paralel

cu aceasta, trebuie de men?ionat, c? оnclinarea spre criminalitate nu este

un component inevitabil al psihicului uman. Majoritatea oamenilor respect?

legile ?i ordinea stabilit? оn societate. Legile acestea pot fi mai des

оnc?lcate din cauza anomaliilor biologice ?i оn special, genetice. Savantul

american P. Dagdel a cercetat genera?ia unor familii, care-?i iau оnceputul

de la un criminal, un oarecare Jons. Dintre 709 de descenden?i ai lui, 76

au fost ocna?i, 128 prostituate, 18 persoane ?ineau case de toleran??, iar

peste 200 erau cer?etori. A?adar, 424 dintre ei au fost criminali ?i

infractori, ?i numai 285 oameni normali.

Ce a jucat aici rolul hot?rвtor, mediul sau genele? E greu de spus,

probabil ?i specificul biologic ?i mediul social. Dintre juri?ti profesorul

I. Noi sus?ine valoarea considerabil? a eredit??ii. Оn cartea sa

«Problemele metodologice ale criminologiei» el о?i exprim? p?rerea, c?

instinctele criminalului sunt programate ?i transmise printr-un cod

genetic. Dup? opinia eminentului psiholog L. Bojovici ac?iunea mediului

este perceput? de fiecare om оn corespundere cu datele lui naturale. El a

confirmat experimental existen?a premiselor оnn?scute (genetic

condi?ionate), care au o mare оnsemn?tate оn procesul form?rii

particularit??ilor individuale ale psihicului uman.

Savan?ii discut? оn privin?a genezei crimelor legate de anomaliile

cromozomice. Dac? un b?rbat are un cromozom оn plus de tipul 47/X( sau

47/X((, norma fiind 46/X( purt?torii acestor cromozomi supranumerari pot

prezenta cazuri de comport?ri infractoare. Оn privin?a aceasta se cunoa?te

cazul unui oarecare Menson, care era acuzat de multiple omoruri, f?cute cu

o cruzime extraordinar?. Din via?a sa de 34 de ani, el s-a aflat la

оnchisoare 22 de ani. Se considera, c? el avea anomalia (-disomie (X(().

Desigur, c? anomaliile genetice reprezint? o problem? foarte complicat?

?i important?. Aflarea de timpuriu a acestor maladii ar putea preveni

urm?rile grave prin tratamentul medical sau prin оntreruperea sarcinii.

Trebuie s? subliniem, оns?, c? factorii biologici ?i cei sociali sunt

privi?i ca ni?te condi?ii, care influen?eaz? formarea personalit??ii

criminalului, оns? nu pot fi socotite cauze ale crimelor.

9.4.5 Temperamentul ?i genetica

Oamenii se deosebesc оntre ei ?i prin ritmul de tr?ire emo?ional? ceea ce

constituie оn fond temperamentul lor I. Pavlov spunea, c? temperamentul

este cea mai general? caracteristic? a fiec?rui om, caracteristica de baz?

a activit??ii nervoase superioare, care determin? modul de a activa a

fiec?rei fiin?e.

Psihologia deosebe?te patru temperamente: holeric, sangvinic, flegmatic

?i melancolic. Tipici pentru temperamentul holeric au fost Pavlov, Suvorov,

Petru I, Maiacovskii etc.

Temperament sanguinic a avut paleontologul V. Kovalevskii. Sangvinicul

este un om foarte impresionabil, foarte sensibil ?i activ. Ritmul vie?ii

este ca ?i la holeric, rapid.

Flegmaticul se caracterizeaz? printr-o excita?ie emo?ional? lent?,

emo?iile se produc оncet ?i se exprim? slab. Оn schimb ele sunt stabile ?i

profunde. E inert. Cвnd e vorba s? treac? la o ac?iune, se hot?r??te mult

mai greu decвt sangvinicul ?i holericul. Chipul flegmaticului оl exprim?

foarte bine persoana lui Ch. Darwin.

La melancolic emo?iile se produc lent, sвnt, оns? stabile, foarte

profunde ?i-l cuprind оn оntregime. Melancolicii sunt timizi, nehot?rв?i,

pu?in mobili. C?tre ei a apar?inut ?i I. Mecinicov.

Savantul M. Vasile? constat?, c? labilitatea este determinat? de genotip,

?i anume, de poligenie. Se presupune, c? temperamentul se transmite prin

ereditate datorit? unor combin?ri dintre gene dominante ?i recisive dup?

urm?toarea schem?:

A, A, A, - holeric

A, A, a – sangvinic

A, a, a – flegmatic

a, a, a - melancolic

S-a constatat, c? ritmul personal la gemenii monovielini este identic, pe

cвnd la gemenii bivitelini ?i la fra?ii sib?i el difer? cu mult. Reac?ia

(puterea, labilitatea, echilibrul, mimica, vocea, mersul etc.) sunt

similare la gemenii monovitelini, chiar dac? ei au fost desp?r?i?i deodat?

dup? na?tere ?i crescu?i оn diferite condi?ii sociale.

Se presupune, c? tipurile de temperament se combin? conform legilor lui

Gr. Mendel:

1. Dac? ambii so?i vor fi de acela?i tip to?i copiii vor mo?teni acela?i

temperament;

2. Оn celelalte cazuri se observ? dominan?? ca оntr-o serie de alele:

holeric( sangvinic( flegmatic( melancolic.

Datorit? mo?tenirii poligenice sau polialelice tipuri pure de temperament

оn natur? aproape c? nu sunt. I. Pavlov, combinвnd propriet??ile nervoase

la animale, a c?p?tat 24 de tipuri.

Cunoa?terea structurii temperamentului, a manifest?rii ?i regl?rii lui

permite o educare ?i autoeducare con?tient?. Trebuie s? se ?in? cont de

temperament оn orientarea profesionist? a tineretului, la crearea unui

mediu psihologic favorabil оn colectivele de studen?i, muncitori, oamenilor

de ?tiin??, cultur?, de crea?ie. Pozi?ia, pe care o ocup? omul оn

societate, оi determin? modul de a-?i manifesta emo?iile. Dac? el ocup? un

post de r?spundere, nu-i este permis s? fie dezechilibrat. Demnitatea оl

impune s?-?i frвneze sentimentele, s? hot?rasc? chibzuit.

Compatibilitatea temperamentelor оn diferite colective de munc? este

absolut necesar?. Ca s? fie realizat? trebuie s? cunoa?tem bine

temperamentele ?i s? le regl?m оn modul corespunz?tor.

9. 4. 6 Psihogenetica

Problema educa?iei ?i instruirii genera?iei tinere este una dintre cele

mai complicate. Savan?ii caut? s? explice comportamentul omului ?i, оn

special, formarea particularit??ilor lui individuale, pe baza diferen?elor

genetice dintre indivizi. Ea na?tere o nou? ramur? a psihologiei –

psihogenetica, a c?rei obiect este stabilirea leg?turii dintre psihicul ?i

geneticul omului, eviden?ierea rolului factorului ereditar оn via?a

psihic?. Numeroase cercet?ri de psihogenetic? serve?te pedagogiei la

realizarea proceselor de instruire ?i educa?ie.

Exist? multe exager?ri оn ceea ce prive?te оn?elegerea pedagogiei ca

?tiin??. Multe discu?ii au trezit problema locului ?i importan?ei

factorilor care contribuie la educa?ia ?i instruirea omului. Biologizatorii

sus?in, c? pedagogia trebuie s? se sprijine numai pe factorii ereditari.

Educa?ia, spun ei, nu poate influen?a genele, pe care le posed? omul. Omul

v-a avea anumite calit??i determinate numai оn caz c? le va mo?teni de la

str?mo?i. Persoanele, care n-au avut parte de o ereditate ilustr?, vor fi

ori nu vor fi educate, vor ajunge numai la un nivel intelectual mediu.

Alt punct de vedere, care domin? оn pedagogie, este recunoa?terea

atotputerniciei factorului social. Reprezentan?ii acestei doctrine

recunosc, c? oamenii se nasc to?i egali ca o «tabula rasa» (tabl? curat?),

pe care educa?ia va оnscrie ceea ce dore?te. Dac? omul va avea condi?ii

sociale favorabile, el va deveni perfect.

Ambele aceste teorii examineaz? fiin?a uman? prea unilateral, fiecare

numai din punctul s?u de vedere: ori biologic, ori social. Оntre factorii

biologici ?i sociali оn procesul dezvolt?rii omului, precum se ?tie, se

stabile?te o anumit? rela?ie. Omul tr?ie?te ?i se dezvolt? оntr-o societate

concret?, оntr-o anumit? epoc? istoric? ?i aceasta, fire?te, stimuleaz?

dezvoltarea calit??ilor lui, de care societatea are nevoie, care sunt

cerute de acea epoc?. Predispozi?iile pe care le posed? omul trebuie s? fie

eviden?iate ?i cultivate. Pentru a educa omul, trebuie s? cunoa?tem bine

particularit??ile lui atвt cele biologice, cвt ?i cele psihologice. F?r?

cunoa?terea geneticii nu se poate realiza complet principiul «de la fiecare

dup? aptitudini, fiec?ruia dup? cerin?e».

Mediul poate sau s? perfec?ioneze, sau s? оnr?ut??easc? calit??ile

оnn?scute оn dependen?? de valoarea etic? ?i cultural? a acestui mediu. Un

exemplu interesant оn aceast? privin?? ne prezint? ?. Auerbach. Dup? cum

c?r?ile de joc se amestec? оnainte de a le distribui juc?torilor, tot a?a

?i genele p?rin?ilor se distribuie la copii fiind amestecate. Nu se ?tie ce

gen? anume va ob?ine copilul, dup? cum nu se ?tie ce c?r?i din оntregul

pachet vor fi repartizate juc?torilor. Rezultatul jocului, succesul оn joc

оns? nu va depinde numai de felul c?r?ilor, ci ?i de felul cum va ?ti s? le

foloseasc? juc?torul. Un juc?tor bun cu c?r?i mai slabe poate s? ajung? la

un succes mai mare, decвt un juc?tor prost cu c?r?i bune, dar care nu ?tie

s? le foloseasc?.

Оn fa?a pedagogiei ?i psihologiei se afl? problema de a determina cвt mai

timpuriu aptitudinile, pe care le posed? copilul. Cunoa?terea lor va

permite organizarea corect? a educa?iei. S? nu uit?m c? оns??i via?a

social? are origine biologic?.

Omul, ca fiin?? biosocial?, are dou? programe de dezvoltare – bilogic?,

imprimat? оn ADN ?i transmis? ereditar din genera?ie оn genera?ie, ?i

social?, care nu este оnscris? оn genele sale. Pentru a se dezvolta ca

personalitate el trebuie s? se conduc? de ambele programe. Calit??ile unei

persoane sunt determinate ?i de genotipul ob?inut ereditar, ?i de mediul

social, оn care are loc dezvoltarea sa. Genotipul influen?eaz? asupra

form?rii ?i dezvolt?rii fenomenelor psihice ale omului, asupra form?rii

individualit??ii lui. Mediul trebuie s? fie favorabil pentru un anumit

genotip.

La na?tere oamenii nu sunt egali din punct de vedere genetic, de aceea

influen?ele pedagogice ?i psihologice nu pot fi acelea?i pentru persoane

diferite. Fiecare om о?i are genotipul s?u ?i reac?ii specifice lui.

Educa?ia ?i instruirea trebuie s? corespund? individualit??ii fiec?rui om,

care percepe realitatea оn felul s?u. ?inвnd seama de aceste fapte trebuie

de c?utat metode ?i mijloace cвt mai potrivite pentru realizarea instruirii

?i educa?iei.

X. INGINERIA GENETIC?

10.1 Structura genomlui

Pe baza exemplelor cu privire la legile de mo?tenire a caracterelor,

analizate оn capitolul оntвi, unii cititori ?i-au format p?rerea c? fiecare

organism se caracterizeaz? prin dou? st?ri: stare intern?, determinat? de

constitu?ia ereditar?, ?i starea extern?, ce const? оn realizarea

posibilit??ilor ereditare ale organismului оn anumite condi?ii de

existen??. Оntr-adev?r, a?a este.

Suma factorilor ereditari ai organismului a fost numit? genotip, iar

totalitatea caracterelor - fenotip. Оn prima jum?tate a secolului XX

savan?ii considerau c? genotipul individului оl formeaz? o anumit? sum? de

predispozi?ii ereditare - gene, care se pot combina liber, formвnd cele mai

variate оmbin?ri, pe cвnd fenotipul, la rвndul s?u, este un mozaic de

caractere, care se constituie de fiecare dat? оn mod diferit.

Cercet?rile ?i experimentele efectuate оn continuare au demonstrat c?

aceste reprezent?ri sunt simpliste, iar оn multe cazuri - gre?ite.

Оnc? Morgan оn lucr?rile sale a ar?tat c? genele ocup? anumite locuri

(locusuri) de-a lungul fiec?rui cromozom, formвnd a?a-zisele grupuri

ligaturale (blocuri), ?i din aceast? cauz? ele nu pot s? se combine

оntotdeauna liber, ci, dimpotriv?, de cele mai dese ori se transmit

оmpreun? cu cromozomul lor.

Legile stabilite de Mendel s-au dovedit a fi limitate tocmai din cauza

fenomenului eredit??ii ligaturate a multor caractere. Aceste legi sunt

valabile numai pentru caractere, ale c?ror gene sunt localizate оn diferite

perechi de cromozomi. Afar? de aceasta, s-a stabilit c? anumite caractere

se mo?tenesc numai pe linie matern?, adic? ele nu sunt controlate de

factorii nucleici, ci de citoplasma celulelor. A?a au ap?rut no?iunile de

ereditate nuclear?, sau cromozomic?, ?i de ereditate citoplasmatic?, sau

extracromozomic?. Genele citoplasmatice se localizeaz? оn mitocondriile ?i

plastidele celulelor eucario?ilor, precum ?i оn plazmidele procario?ilor.

Plazmidele sunt ni?te molecule mici inelare de ADN, descoperite la

bacterii.

A?a dar, datele noi au confirmat ideea c? genotinul individului prezint?

nu numai suma genelor nucleului, ci ?i un sistem integral, format

evolu?ionar, de interac?iunea dintre toate elementele genetice ale celulei

?i ale оntregului organism. Acest sistem a fost numit genom. Genomul

cuprinde, prin urmare, оntreaga informa?ie genetic? a organismului, care se

manifest? treptat ?i succesiv оn caracterele ?i оnsu?irile concrete

biochimice, fiziologice, morfologice, vizibile ?i invizibile Ele determin?

toate manifest?rile vitale оn decursul dezvolt?rii individuale

Unitatea elementar? a genomului este gena dar оn ultimele decenii

no?iunea de gen? s-a schimbat esen?ial, s-a оmbog??it cu un con?inut nou,

ea a suferit o evolu?ie asem?n?toare cu cea a atomului din fizica modern?.

S-a constatat c? structura genelor la procario?i se deosebe?te оntr-o

anumit? m?sur? de cea a eucario?ilor dup? оmpachetare, transcriere ?i

translare, c? grupele de gene, mai alee eucario?ii, au numeroase

particularit??i func?ionale Оn afar? de aceasta, s-a confirmat оn ultimul

timp c? unele gene sunt reprezentate prin succesiuni unicale de nucleotide,

altele - prin succesiuni care se repet? multiplu, celelalte formeaz?

familii оntregi sau sunt dispersate ?i sar mereu оn genom dintr-un loc оn

altul.

Datorit? acestui fapt a luat na?tere o nou? reprezentare despre structura

genomului organismelor, conform c?reia genomul se aseam?n? cu un ora?

modern ce are prospecte unice ?i numeroase ansambluri arhitecturale, unice

оn felul lor, dar care formeaz? totodat? o parte component? a unor

ansambluri mai mari, ce оmpodobesc partea central? a ora?ului, sau unul din

microraioanele lui. ?i microraioanele se aseam?n? prin ceva, prin ceva se

deosebesc, deoarece оn fiecare dintre ele se construiesc ?i cl?diri unice,

precum ?i grupe de cl?diri, construite dup? proiecte - tip identice.

Precum doar arhitectul poate cuprinde оntreaga frumuse?e a compozi?iei

arhitecturale a ora?ului pe care l-a conceput, tot a?a arhitectura

genomului nu este accesibil? fiec?ruia. Vom profita, оns?, de marea dorin??

a cititorilor de a p?trunde esen?a acestei compozi?ii ?i vom оncepe o

excursie pentru a o cunoa?te.

A?a dar, pentru оnceput, ce este gena? Gena este un fragment al ADN-ului

cu o succesiune determinat? a nucleotidelor ?i оn fiecare din acestea este

cifrat? sau codificat? o anumit? protein? Оn celula animalelor superioare

?i a omului se afl? un asemenea volum de ADN, c? ar ajunge pentru crearea a

3 milioane de gene. Оn realitate, оns?, la om exist? ?i func?ioneaz?

aproximativ 100 de mii de gene

Fiecare gen? individual? are o structur? proprie primar? a ADN ului

specific? numai ei. Transcrierea genelor se face de pe anumite fragmente

ale uneia din catenele ADN-ului. Catena ADN, care con?ine codul veridic al

unei anumite proteine, se nume?te caten? logic? (de codificare).

La majoritatea virusurilor, la procario?i ?i eucario?i ambele catene de

ADN con?in fragmente logice, dar la fiecare gen? este logic? numai una din

cele dou? catene.

S-a constatat c? la multe virusuri ?i bacteriofagi genele se suprapun, la

bacterii ele prezint? o structur? neоntrerupt?, iar la organismele

superioare – ele sunt fragmentare, a?ezate оn form? de mozaic?.

La оnceput gena sau un grup de gene au un fragment special - promotor,

care pune оn func?ie gena, iar la sfвr?it se afl? terminatorul, care d?

semnalul оncet?rii lucrului.

La organismele pluricelulare num?rul total al genelor este de aproape 100

de mii ?i din ele partea covвr?itoare o formeaz? genele unice. Din genele

unice fac parte succesiunile de nucleotide, care au structura lor specific?

?i sunt prezentate оn genom o singur? dat?.

Оn genomul eucario?ilor оn afar? de gene unice оntвlnim ?i gene care se

repet? de multe ori. Din ele fac parte genele ARN-ribozomal (ARNr), de

transport (ARNt) ?i de proteine-histone.

Majoritatea organismelor au sute de astfel de gene. Genele ARNr se pot

repeta de sute (la insecte) ?i mii (la vertebrate) de ori. Deocamdat? nu

este limpede sensul acestei varia?ii de gene.

Num?rul genelor pentru fiecare ARNt este mult mai mic - de la cвteva pвn?

la zece ?i rareori sute de unit??i. Оn majoritatea cazurilor ele se adun?

оn grupuri, care se a?eaz? оn оntregul genom.

Genele de histone sunt interesante prin faptul c? repetarea lor оn genom

este foarte variat?: la drojdii - g?sim cвteva, la mamifere ?i p?s?ri-zeci,

la drozofil? ?i triton - sute, iar la axolotl - mii de unit??i, f?r? ca s?

existe vre-o leg?tur? оntre ace?ti indici ?i pozi?ia organismului pe scara

evolutiv?.

Оn genom genele-rude formeaz? deseori familii, care apar ori drept

consecin?? a duplic?rii genelor оn cursul evolu?iei, ori, dimpotriv?, drept

urmare a trecerii de la genele mult repetabile la un num?r al lor mult mai

mic.

A fost studiat? bine din acest punct de vedere familia genelor globine la

om. Genele alfa-globine au fost localizate оn cromozomul al 16, iar genele

beta-globine - оn cromozomul 11. Atвt genele alfa-globine, cвt ?i cele beta-

globine seam?n? mult оntre ele dup? succesiunile nucleotidelor ?i

func?ioneaz? la rвnd оn cursul dezvolt?rii. Apropierea de rudenie a genelor

din genom permite, probabil, s? se dirijeze reglarea lor fin? ?i

coordonat?.

Оn afar? de tipurile de gene enumerate mai sus, оn genomul eucario?ilor

se оntвlnesc ?i alte gene: genele ce se restructureaz? ?i pseudogenele, dar

examinarea lor dep??e?te limitele temei noastre.

Un interes aparte prezint? o alt? grup? numeroas? de gene, care a c?p?tat

diferite denumiri (gene mobile, s?lt?re?e, multiple ?. a. m. d.), pe care

le vom examina acum.

Оn anul 1983 savanta american? B. Mac-Clintock la vвrsta de 82 de ani a

fost distins? cu Premiul Nobel pentru descoperirea «genelor s?lt?re?e» la

p?pu?oi, f?cut? de ea 40 de ani оn urm?. Ea se ocupa cu studierea

mo?tenirii genei care determin? culoarea gr?un?elor din ?tiulete; dac?

aceast? gen? lipse?te sau, оn caz de muta?ie, gr?un?ele sunt decolorate.

Оn timpul experien?elor ea a observat c? оn unele cazuri se оntвlnesc

gr?un?e b?l?ate ?i a presupus c? exist? o a doua gen? care poate cupla sau

decupla gena colora?iei, fapt ce conduce la apari?ia sectoarelor colorate

pe fondul gr?untelui lipsit de culoare. Mai tвrziu s-a constatat c? gena a

doua exist? оn realitate ?i c? ea se afl? al?turi de gena colora?iei

(fig.20).

Оn prezen?a genei a doua, pe care ea a numit-o «disociator cromozomic»,

gena colora?iei nu func?iona. Cвnd, оns?, gena-disociatoare disp?rea, gena

colora?iei оncepea s? ac?ioneze. Dac? aceasta se producea оn perioada de

dezvoltare a unor gr?un?e, ele deveneau b?l?ate.

Pe parcursul urm?toarelor cercet?ri Clintock a descoperit c? exist? ?i o

a treia gen?, dislocat? mai departe de primele dou?. Aceast? gen? ea a

numit-o activator. Ea era necesar? pentru a se produce salturile genei-

disociatore. Gena-activator avea ?i ea capacitatea de a s?ri, precum ?i de

a modifica munca genelor vecine cu ea.

Оn prezent concluziile lui Clintock despre existen?a a dou? tipuri de

elemente mobile, pe care le-a f?cut ea pe baza studierii mo?tenirii culorii

la p?pu?oi, au ob?inut confirmare str?lucit? оn utilizarea metodelor

ingineriei genetice. Ba mai mult, diferi?i autori au dovedit existen?a

celor mai diferite tipuri de gene s?lt?re?e sau mobile la multe obiecte. Оn

ultimii ani оn afar? de restructur?rile cromozomice, cunoscute demult, au

fost descoperite deplas?ri de la un loc la altul оn cromozomi ale unor

fragmente mici de ADN cu pu?inele lor gene. Acest fenomen a fost numit

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33